Golful urban, sport elveţian

Golful urban, sport elveţian

Distracţie pentru turişti: cum să vizitezi un oraş cu crosa în mână.

Străzile pavate cu piatră, şinele şi cablurile de funicular sau podurile nu sunt obstacole tipice terenurilor de golf, dar ele sunt baza unui nou teren deschis într-un oraş elveţian care speră să atragă astfel noi turişti. Potrivit AFP, „Golf Urban“ este creaţia lui Celine Curty, o fostă studentă căreia i-a venit ideea în timp ce lucra într-o agenţie turistică din Fribourg, un cochet oraş universitar situat la graniţa dintre Elveţia francofonă şi cea germanofonă.

Planul de afaceri al lui Curty a făcut obiectul examenului ei de licenţă şi i-a impresionat atât de tare pe şefii ei, încât aceştia au decis să-l transpună în realitate. „Sunt fericită de cum au ieşit lucrurile“, declară Curty, recunoscând cu modestie că nici măcar ea nu a încheiat un traseu complet pe teren. Cele 18 „găuri“ ale terenului sunt împrăştiate strategic în jurul centrului medieval al urbei, multe oferind vederi fantastice ale catedralei gotice, ale vechilor ziduri de apărare şi ale râului Sarine.

O partidă aici cere mai mult decât o simplă plimbare - parcurgerea traseului integral implică traversarea oraşului în cel puţin patru ore, şi asta numai cu ajutorul funicularului. Tradiţionala relaxare la „a 19-a gaură“, cu gin tonic, nu are un loc dedicat, dar există o mulţime de cafenele şi baruri în tot oraşul gata să ostoiască nevoile jucătorilor însetaţi. „Este metoda perfectă de a descoperi acest oraş“, spune directorul de turism din Fribourg, Nicolas Zapf. O idee lansată în anii ’90 Terenuri de „golf urban“ există sub multe forme, devenind deosebit de popular la finele anilor ’90, în selectul cartier londonez Shoreditch, unde amatorii de nou îşi luau crosele şi organizau competiţii spontane chiar pe străzi, ţintind spre găuri improvizate. Abordarea Fribourg este diferită, locurile găurilor fiind fixe, în scopul declarat de a le oferi jucătorilor cele mai bune privelişti ale oraşului.

Jucătorii nu au nevoie decât de o singură crosă, aleasă astfel încât să facă faţă străzilor deluroase şi bătute de vânt. De asemenea, mingile utilizate aici sunt mai uşoare şi mult mai moi decât cele tradiţionale - veste bună pentru trecătorii care riscă să fie loviţi.

Fiecare „gaură“ constă dintr-un petic de gazon artificial, pe care jucătorul aşază mingea, şi încă unul având în centru gaura propriu-zisă. Găurile nu sunt marcate cu tradiţionalele steguleţ e mobile (care ar putea fi lesne furate), ci de un mic stâlp fix, vopsit în roşu. Scopul este să introduci mingea în gaură din şapte încercări, deşi nu există reguli fixe, iar jucătorii nu sunt obligaţi să joace toate găurile.

Ne puteți urmări și pe Google News