Actorul şi directorul de teatru a vorbit pentru EVZ despre noua premieră de mâine, "Femeia care şi-a pierdut jartierele", prima montare a regizorului Silviu Purcărete la Bucureşti, după 19 ani.
George Mihăiţă e un bun vânzător. Nu se sfieşte să spună că "marca Purcărete" va atrage publicul la noua premieră a Teatrului de Comedie. Şi-a promovat piesa cu afişe în tot oraşul, spot video la o tabelă electronică şi, desigur, şi pe internet. "Mai apar la televiziune, profit de faptul că e Purcărete la mijloc, cu Mălăele. Cum spun eu, am marfă şi e păcat să n-o vând", explică actorul.
"Femeia care şi-a pierdut jartierele" l-a impresionat pe DVD, acum doi ani şi jumătate, într-o montare la Limoges, cu Horaţiu Mălăele în acelaşi rol pe care-l joacă şi la Bucureşti. A cumpărat decorul de la francezi şi, pentru că în varianta de acolo, scena, cu dimensiuni de 12 pe 6 metri, era la mijloc şi gradenele de o parte şi de alta, s-a decis să caute o nouă sală de spectacole. A găsit-o la Romexpo, unde a fost amenajată o sală cu 420 de locuri, supranumită "Teatrul teatrelor".
"Piesa am jucat- o şi la Festivalul de Teatru de la Sibiu, unde s-a bucurat de succes, cum sunt convins că o să se bucure şi aici, pentru că există «marca Purcărete» şi «marca Mălăele»", spune Mihăiţă.
Actorul joacă rolul unui fost valet, care trăieşte dintr-o moştenire de la fostul stăpân. "Se plictiseşte şi vrea să aducă şi el un valet în casă, care e interpretat de Horaţiu", explică George Mihăiţă.
Textul e destul de vechi şi conţine elemente clasice ale comediei, precum bătăi cu frişcă şi bastonade, ingrediente ale filmului mut. "E greu să explici ce elemente actuale există, dar sunt momente create pe lângă text, atât de Purcărete, cât şi de Horaţiu Mălăele. Am mers mult şi pe poezia dramaturgică, şi pe haz, şi pe tragismul vieţii", povesteşte actorul.
Nu spune "Nu" lui Mălăele sau Nicolaescu
Deja biletele la primele trei spectacole s-au vândut, dovadă a puterii brandurilor implicate. "Pe Mălăele nu l-aş refuza, nici pe Sergiu Nicolaescu pe film. Refuzul vine la mine atunci când n-am încredere în rol. Sau, poate, când simt că nu pot să-l fac", descrie George Mihăiţă mecanismele acceptării unui rol.
"Eu am făcut cu Sergiu vreo zece filme şi nu pot să-i spun «Nu». Ca dovadă, am şapte zile de filmare în filmul pe care-l începe acum", dezvăluie actorul. Cât despre filmul regizat de Silviu Purcărete, "Undeva la Palilula", în care deţine un rol principal, Mihăiţă spune că, potrivit "ultimelor zvonuri", premiera va avea loc în primăvară, deşi trebuia să fie în această toamnă. O secvenţă a putut fi văzută în august anul trecut, la Festivalul Degustătorilor de Film şi Artă Culinară.
"Silviu Purcărete e foarte ocupat. Eu sunt fericit că l-am prins trei zile acum, ca să putem face premiera spectacolului. El are programul alcătuit aproape pe ore, nu pe zile. Eu sunt bucuros că am rol principal şi o să mă mândresc mereu cu filmul ăsta", spune Mihăiţă.
PROVOCĂRI
"Mi-ar fi mai greu să nu joc în teatru decât în film"
George Mihăiţă s-a născut pe 23 septembrie 1948 în Moreni. "Am făcut vreo 60 de filme până acum, mult mai puţine piese de teatru", îşi descrie actorul cariera îndelungată, însă printre filmele sale se numără şi piesele de teatru înregistrate şi difuzate la televizor.
Aşa cum recunoaşte şi el, rolul lui de căpătâi este "Vuică" din "Reconstituirea" (1971), însă promite că acela din filmul "Undeva la Palilula", de Silviu Purcărete, care ar trebui să apară în primăvara 2012, este chiar mai bun, ba chiar l-a numit cel mai bun din cariera sa.
"Constantin Chiriac mi-a spus: «Bă, eşti genial în film!». Eu i-am zis să stea liniştit, că «Reconstituirea » e filmul meu de căpătâi. Însă el mi-a spus că rolul din «Palilula» e peste. Şi nu-mi pare rău că am făcut actoria datorită acestor două roluri", dezvăluie actorul.
A mai apărut în pelicule precum "Nişte băieţi grozavi", "Duelul", "Ultima noapte de dragoste", "Saltimbancii", "Supravieţuitorul" şi "Nunta mută". Spune că i-ar fi greu să aleagă între teatru şi film. "N-aş putea spune pe care îl prefer. Amândouă mi-au adus mari satisfacţii. Dacă ar fi să renunţ la unul, mi-ar fi mai greu să nu mai joc în teatru decât în film. Pulsul publicului e de neîntrecut", se confesează Mihăiţă.
Potrivit lui, niciodată nu eşti în concediu ca actor. "Fiecare face ce simte. Dacă putem să fim de folos, vom fi. Un om de pe stradă e un spectator al meu, care mă aplaudă şi m-a aplaudat. Cum aş putea să-l refuz? N-avem voie. Ei ne salută, ne zâmbesc şi eu să-i spun că mă grăbesc?", spune actorul şi directorul de teatru. Întrebat dacă mai are un obiectiv, Mihăiţă râde: "Da, n-am apucat încă să fac bani. Pentru copiii mei."
