Am auzit o expresie. „Adulți în miniatură”. Cred că așa poate fi defi nită cel mai bine Generația Z. De vârsta claselor primare. Le-am simțit voința de nezdruncinat când au strigat, din mii de piepturi, la Sala Palatului, numele idolului lor, basarabeanca Iuliana Beregoi. Lumea lor e momentan în mediul online. Dar să te ții când vor apărea peste câțiva ani în plenitudinea forțelor lor. Să ne arate că România are viitor. Cu totul altul față de șablonatele planuri de azi.

Fina mea de noua ani, Denisa, mi-a zis așa zilele trecute. „Rușii neau furat țara”. Care țară, fato? „Basarabia”. De unde știi tu? „Am văzut harta la școală”. A cui? „A României Mari”.

Dialogul are loc pe un anumit fond. Deni e fană de zile mari a Iulianei Beregoi. Eu, la aproape 50 de ani, habar nu aveam, până în urmă cu câteva luni, despre cine e vorba. Fina mea și-a făcut cont pe Youtube. Cântă, dansează, povestește ce-a mai făcut la școală, pe stradă, în magazine, oriunde. Totul într-un stil cât se poate de „Beregoi”.

„Te rog, să mergem la concertul Iulianei!”. „Când e concertul?” „Pe 10 iunie.” „Unde?” „La Sala Palatului”. M-am dus la începutul lui mai și am luat bilete. Bine că am făcut asta atunci. Mai erau câteva locuri libere.

Concertul telefoanelor

Ziua cea mare. Sala Palatului. Măi oameni buni, știți ce-am văzut în jurul meu? O mare de copilărie. De la, hai să zic, șapte ani până la cel mult 12.

Aproape toți se filmau cu telefoanele înainte de concert. Au propriul canal de Youtube și își anunță abonații, ca niște corespondenți care transmit live un eveniment. „Bună, prieteni! Sunt la concert, la Iuliana Beregooooi!”. Butoneaza mobilele, de zici că s-au născut cu tastele în vârful degetelor. Părinții și-au adus odraslele, le-au instalat pe locurile rezervate, apoi s-au retras fie pe margine, fie pe scări. Fiecare pe unde a găsit.

Se stinge lumina în sala fostelor congrese ale indicațiilor prețioase din urmă cu mai bine de 28 de ani. Muzica răsună, acompaniată de reflectoare stridente. Apare Iuliana Beregoi. O puștoaică de 13 ani despre care aflasem între timp că e din Republica Moldova. Locuiește în Orhei.

Închipuiți-vă o sală care fierbe, freamată. Mai întâi țipă. „Iuli-a-na”. Apoi cântă toți în cor. Absolut toți. Întunericul e brazdat de mii de luminite. Sunt telefoanele care filmează încontinuu. „Reporterii” își fac treaba pentru propriile canale. Notez și eu câteva versuri ale melodiilor. Mesajele îmi atrag atenția. „Fac ce simt”. „Generația Z cu sufletul independent”. „Visul meu dincolo de zgârie nori”. „Totul e sub control”.

Povestea tuturor

Pe ecranul imens din fundalul scenei rulează un scurt film biografic despre noul idol. Cum a început totul. Și-a făcut canal pe Youtube. Își prezenta zi de zi viața. Și cânta. Acum o recunosc pe Denisa mea. Aceleași mișcări, expresii.

Canalul Iulianei a crescut vertiginos în câțiva ani. De la câteva sute, apoi câteva mii și în prezent, 500.000 de abonați. „Sunt ca voi”, vorbește la microfon domnișoara cu alură de școlariță. Vorbește în termeni la modă, youtuberi, vlog.

„Daaaaaa”, „și nooooooi”, îi răspunde puștimea. Descopăr o altfel de lume. Mă simt de parcă am ieșit de sub soare și am intrat într-unul din acele canale online. Generatia Z. „Cu sufletul independeeeeent”.

Binele învinge răul

Apar după aceea personajele unui serial care, la rândul lui, circulă în mediul online. Aud de „Lara”. Copiii cunosc fiecare personaj în parte. Sar de bucurie când văd în carne și oase actorii. Toți foarte tineri. Unii actori, alții la vârsta adolescenței.

Urmează o scurtă scenetă. În care, asemeni întregului serial, îmi explică fina mea, binele învinge răul. Văd azi răul de pe scenă întruchipat de viclenie și ură. Binele e îmbrăcat în curaj și cinste. În final, la școală sau pe stradă fiind, eroii pozitivi alungă norii negri. În jurul meu, un covor de mâini ridicate, a fericire. „Episodul zece va urma cât de curând”, este anunțul stârnește voioșia.

Se termină concertul. Vreau s-o cunosc pe Iuliana Beregoi. Dar puștoaica subțire ca o trestie, cu ochii mari și frumoși, e asaltată de fanii ei. Stă la o masă, în spatele scenei, si dă autografe pe bandă rulantă. Fiecare vrea să se și pozeze alături de ea.

 

„Perseverență și charismă”

Îl întâlnesc pe omul care a descoperit-o cu trei ani în urmă la un concurs al talentelor din Iași. Cătălin Dascălu îmi spune că de când a văzut-o prima oară și-a dat seama de uriașul ei potențial. „Perseverență si charismă”, sunt calitățile ei. „N-am mai întâlnit un asemenea talent, o asemenea voce”, continuă el.

Vreau să știu de unde a răsărit ideea asta, Generatia Z. „E ceva care a pornit pur și simplu de la copii”, îmi spune managerul și producătorul Iulianei. Mai aflu că melodiile sunt compuse de Theea Miculescu. Și că noul star are la ora asta un million de fani în România și 500.000 în Republica Moldova.

Cătalin îmi povestește despre ce l-a impresionat în recentul drum făcut din Orhei până la București. Cu mașina. Se opresc în nu știu ce sat să cumpere cireșe de pe marginea șoselei. Copiii o văd pe Iuliana și vin imediat la ea, s-o îmbrățișeze. O cunoșteau. Mediul online a eliminat, iată, orice diferență între urban și rural, trag concluzia, în timp ce interlocutorul meu mă aprobă, vădit emoționat.

 

„E o generație care nu mai poate fi mințită, păcalită”

Fac cunoștință cu mama Iulianei. Descopăr o femeie cu prestanță care reușește să-și păstreze calmul în toată forfota asta. Natalia Beregoi (foto) îmi spune că fetița ei cântă de la cinci ani. „Are visul ei, la care nu renunță sub niciun chip. Și bine face”. Care e visul ei? „Să devină actriță, să facă oamenii fericiți”.

O întreb pe cea despre care aflu că e medic ce înseamnă Generatia Z. Ca mamă, e cel mai aproape de izvorul acestei idei. „E o generație puternică, independentă. Copiii aceștia, și al meu, și toți de vârsta ei, cred cu putere în visul lor”.

Mai spune ceva doamna Beregoi. „E o generație care nu mai poate fi mințită, păcalită”. În sufletul unei basarabence cuvintele acestea prind un copleșitor contur.

Îmi dau seama că generația care tocmai a învățat să-și lege șireturile nu seamană cu nimic din tot ce am văzut, am auzit și, în general, am trăit până acum. Din fericire pentru România…