Generalul succesului militar al României în Războiul Reîntregirii. A acceptat doar bastonul de mareșal, întorcând spatele politicii

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Generalul Constantin Prezan este un nume de referință al istoriei militare românești. A fost cel în mâinile căruia, din punct de vedere strict militar, a stat soarta României în Marele Război sau Războiul Reîntregirii. Devenit Mareșal în 1930, Constantin Prezan ne-a părăsit la 27 august 1943, când România era angrenată în cel de Al Doilea Război Mondial.

Generalul Prezan, omul marilor decizii

Generalul Constantin Prezan s-a născut la 27 ianuarie 1861, în actualul județ Dâmbovița, la Sterianu de Mijloc, comuna Butimanu.  Atras de tânăr de cariera armelor a studiat în România și în Franța, absolvind ca ofițer la arma Geniu.  Din 1880 și până în 1901, a parcurs treptele ierarhii militare de la sublocotenent până la colonel. Tresele de general, de la  brigadă la corp de armată le-a primit în intervalul 1907-1916.

Era general de brigadă când s-a remarcat în pregătirea operațiilor militare ale României pe frontul celui de Al Doilea Război Balcanic. Era un foarte bun planificator și un strateg. mai puțin orgolios și mai puțin impetuos decât Eremia Grigorescu sau decât Alexandru Averescu. Nu s-a înțeles deloc cu generalul Averescu.

Pentru bunele sale calități, în 1916, devenind general de corp de armată, a fost nnumit mai întâi comandant al Armatei de Nord iar apoi din 1916, a devenit Șef al Marelui Cartier General. Cu o întrerupere în aprilie-octombrie 1918, când la conducere a fost Constantin Cristescu, a ocupat cea mai înaltă funcție militară românească până la 20 martie 1920

Generalul care a preferat să stea departe de tumultul politicii

Dacă Alexandru Averescu s-a implicat în politică, fiind șef de Guvern și de partid, Constantin Prezan a solicitat trecerea în rezervă. Încă din 1897, când era locotenent-colonel, a preferat să petreacă perioadele de concediu militar la Schinetea în localitatea Dumești, Vaslui. Aici, a cumpărat o moșie cu prețul de 335 500 lei.

A fost unul dintre superiorii viitorului dictator Ion Antonescu. Generalul Prezan i-a apreciat calitățile militare, viitorul dictator și mareșal având în noiembrie 1916, gradul de maior.

Aici prefera să se ocupe cât timpul îi permitea, de administrarea moșiei, de amenajarea clădirilor, a unui parc. Din 1920, la 59 ani, fiind în rezervă, s-a dedicat integral vieții la moșie. A reapărut în atenția publicului în anul 1930, când alături de rivalul de o viață, generalul Averescu, a primit bastonul de mareșal al Armatei Române.

Marile provocări și sfârșitul vieții

Am lăsat la urmă, un moment delicat din anul 1917. Sora generalului Prezan se căsătorise cu generalul Crăiniceanu. Fiul soților Crăiniceanu, ajuns colonel a devenit spion german, în timpul unei misiunu militare încredințate de statul român la Atena. Era prieten cu fiul lui DA Sturdza, colonel și el care va dezerta în 1917 la nemți.

A fost prins de o patrulă după ce avusese o discuție conspirativă cu Sturdza, deja trecut la inamic. Crăiniceanu a fost arestat. Fiind nepotul lui Prezan, s-a încercat condamnarea sa la muncă silnică timp de 15 ani. Generalul Averescu însă a intervenit dur. El a făcut-o precizând că nu era moral ca un ofițer să scape de execuție. Asta  în timp ce un soldat era executat pe loc. Generalul Prezan a decis să caseze sentința. A acceptat ca nepotul lui să fie executat în aprilie 1917 pentru trădare și încercare de a dezerta.

Generalul Prezan s-a stins din viață la 27 august 1943. Dictatorul Antonescu, însoțit de Regele Mihai a încercat să transforme funeraliile de la Vaslui ale fostului său superior și protector militar într-u demonstrație de imagine pentru moralul trupelor. Generalul Prezan a fost ănmormântat la moșia sa de la Schinetea, Dumești, Vaslui.