Oferta Gazprom de a se alătura unui gazoduct destinat să reducă dependenţa Europei de gazul rusesc riscă să submineze un pilon al politicii energetice europene şi să încetinească planurile vizând dezvoltarea unor surse alternative de aprovizionare cu gaze, informează Reuters, într-o analiză preluată de Agerpres. Din acest proiect important, denumit Coridorul sudic de gaze, face parte şi România.

Gazoductul Trans Adriatic Pipeline (TAP) este partea finală a aşa-numitului coridor sudic de gaze care în 2020 ar urma să permită transportul gazelor naturale din Azerbaidjan în Europa. În acest fel UE va avea primul gazoduct non-rusesc, ceea ce va deschide calea pentru diminuarea cotei de piaţă pe care o are Gazprom în Europa. 

Planurile europenilor ar putea fi date, însă, peste cap, având în vedere că luna trecută directorul general adjunct de la Gazprom, Alexander Medvedev, a spus că grupul rus analizează posibilitatea de a pompa gaze naturale prin TAP în cadrul unor licitaţii care să ofere acces egal oricărui posibil furnizor. Medvedev a pus sub semnul întrebării capacitatea Azerbaidjanului de a umple cu gaze conducta TAP adăugând că Rusia ar putea interveni şi ar acoperi deficitul. 

"Asta ar fi foarte rău. Ar fi cu totul împotriva a ceea ce am convenit cu partenerii", a declarat un oficial european. 

UE este îngrijorată de posibilitatea ca Gazprom să îşi utilizeze poziţia dominantă de care se bucură pentru a încărca facturile statelor din Europa Centrală şi de Est, unele dintre acestea fiind aproape în întregime dependente de gazul rusesc. În acest context, Bruxelles-ul a dejucat planurile Rusiei vizând construcţia gazoductului South Stream care urma să transporte gaz rusesc în Europa de Sud-Est via Marea Neagră prin insistenţa de a fi respectate prevederile europene care interzic unui furnizor de gaze să deţină şi conductele de transport, fără a oferi altor vânzători acces la conductele sale. 

Ţinând cont şi de celelalte planuri ale Moscovei vizând dublarea capacităţii gazoductului Nord Stream, care leagă Rusia de Germania via Marea baltică, statele UE "trebuie să se opună acestei îmbrăţişări de fier din Nord şi din Sud", a declarat un alt oficial european. 

Cu toate acestea, unii dintre acţionarii TAP, printre care se numără grupul italian Snam şi cel belgian Fluxys, au declarat că ar fi de acord cu intrarea Gazprom în acest proiect, iar unele surse comunitare au recunoscut că UE nu poate bloca Gazprom să facă oferte de furnizare de gaze pentru TAP după anul 2020, când conducta ar urma să fie extinsă. 

Potrivit unor surse din industria energetică, prin accesarea conductei TAP grupul Gazprom vrea să îşi apere cota de piaţă prin inundarea Europei cu gaze ieftine care să îi descurajeze pe posibilii competitori din estul Mediteranei şi Africa de nord. "Hub-ul din zona Israel, Cipru, Egipt ar putea fi un concurrent, dar dacă Rusia va umple TAP nu va fi uşor", a declarat o sursă din industria energetică italiană. 

În plus, anul trecut Gazprom a început demersurile pentru a utiliza în propriul său scop şi un alt proiect, Interconectorul Turcia Grecia Italia (ITGI) Poseidon, care iniţial a fost susţinut de UE ca o alternativă la importurile de gaze ruseşti. "În jocul geopolitic care are în centru Turcia şi UE, Rusia încearcă să îşi menţină toate opţiunile deschise. Este o strategie inteligentă pentru că este foarte greu pentru ceilalţi să ia decizii cu privire la proiecte", a declarat Kirsten Westphal de la fundaţia SWP din Berlin.

Coridorul sudic de gaze este cel mai important proiect energetic al Uniunii Europene, fiind plănuit să transporte spre inima Europei, inclusiv prin România, resursele caspice de hidrocarburi. Proiectul este susţinut intens de Bruxelles, atât la nivel politic, cât şi prin finanţări nerambursabile de sute de milioane de euro. Într-o analiză realizată de EVZ şi publicată anul trecut, analiştii anticipau că o îndepărtare a Turciei de spaţiul comunitar în favoarea Rusiei ameninţă acest coridor extrem de important.