Un spațiu major de cercetare în ultima jumătate de an a fost fenomenul Trump, formula câștigătoare Trump, showmanul Trump, modul de comunicare al noului Președinte american, care a dus la victoria în alegeri.
Modelul este studiat în primul rând pentru a fi replicat, chiar dacă apucăturile populiste, neconvenționale, înclinațiile spre show, dar și postura de om adulat pentru fermitatea și tăria sa de caracter, forța de a tăia în carne vie și de a spune lucruri rele, dure și neplăcute, sunt greu de imitat.
Noul Președinte al SUA are multe calități. Studii importante se uită la devenirea sa de la postura de gazdă a emisiunii „Ucenicul” la candidatul prezidențial de acum un an și la președintele de azi. Și Donald Trump e o nouă întruchipare a mitului american al tuturor posibilităților atunci când un om cu pregătire medie, inteligență speculativă și limbaj limitat, fără cunoștințe de politică externă, securitate și apărare reușește să ajungă Președinte al celui mai puternic stat al lumii, învingând un contracandidat care l-a depășit substanțial la votul popular, doamna Hillary Clinton, care are caracteristicile omului predestinat pentru funcția publică supremă ca inteligență, cunoaștere, experiență. Există două teorii în legătură cu Donald Trump. Una spune că a fost identificat candidatul după care i s-a născocit profilul și modul de abordare, care să se potrivească cu ceea ce este el. O altă teorie susține că a fost creat conceptul de președinte republican câștigător, apoi a fost căutat personajul care să se potrivească manierei, profilului și tipului uman al celui care putea încarna conceptul de președinte și comunicator identificat.
Fără a intra în detalii, e doar necesar de remarcat faptul că vorbim despre un președinte inedit, capabil să comunice non stop, cu posibilitatea de a menține constant interesul public, de a face agenda, de a da titlurile zilei, suficient de impredictibil pentru a surprinde constant și înclinat spre spectacol. La profilul său comunicațional se mai adaugă o caracteristică obligatorie, capacitatea de a rosti, fără a roși și fără nici o restricție sau remușcare de natură morală, la intervale scurte de timp, o idee și contrara ei, la fel de convingător, cu argumente proprii privind schimbarea dar mai ales cu capacitatea de a trece rapid și fără stres peste aceste serpentine constante zilnice de la o opinie la alta pe diferite teme. Dar poate cea mai importantă rețetă la profilul de candidat și președinte pe care-l reprezintă Donald Trump este capacitatea de a comunica emoții. Cu publicul său, în mod constant, Donald Trump nu comunică doar idei, nu comunică doar propriile opinii, ci mai ales emoții, cu precădere emoțiile fundamentale de frică, umilință și speranță. O abilitate altfel reprobabilă la un Președinte, pentru că el dezvăluie propriile simțăminte și intenții nu numai publicului său, ci lumii întregi, prieteni, parteneri și adversari. Ca președinte este o impunitate să exhibi aceste opinii, sentimente și emoții. Ca și comunicator și candidat etern, e obligatorie menținerea acestui dialog cu cei care te urmează. Iar emoțiile au capacitatea de a sublinia autenticitatea, deschiderea, transparența și de a „trece sticla”, cum se spune în televiziune. Donald Trump e uman, e autentic, egal cu sine. Indiferent de caracter, nivel de pregătire sau apucături.
În structurarea războiului informațional, în varianta sa rusă, există câteva nivele de performanță identificate. Primul este cel al realității și narațiunii paralele, unde argumentele – reale sau false, fabricate – joacă un rol crucial. Credibilitatea narațiunilor despre realitate, a celor paralele, face ca dezinformarea, propaganda și „măsurile active” să poată avea impact. În al doilea etaj al sofisticării, deja se creează grupuri de oameni cu credințe clare despre diferite aspecte, chiar dacă credințele sunt diferite. Aici contează credința care e alimentată, și care presupune contribuție afectivă și ignoră în mare măsură argumentul. E o zonă de manipulare mai importantă pentru că abordând întotdeauna credința grupului, mesajul e infinit mai credibil și admisibil pentru acel public, chiar dacă pentru alt grup trebuie un mesaj sensibil diferit sau chiar opus. În cel de-al treilea etaj, credințele trec în spațiul emoțiilor fundamentale, și nici măcar miturile ce au fondat credințele nu mai sunt relevante, ci totul se esențializează la nivelul trăirilor personale ale receptorului. Cine reușește performanța de a transmite emoțiile are capacitatea de a capta și fermeca definitiv un public, indiferent de esența mesajului pe care-l comunică. Ei bine la această performanță a ajuns Trump, cu publicuri diverse și mesaje diferite în funcție de publicul abordat.
Recomandările noastre
