Săptămâna trecută, Patriarhul Daniel a făcut o vizită pe plaiurile sale natale, în Timişoara.
Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a fost primit cu tot protocolul cuvenit, iar sâmbătă a primit titlul de cetăţean de onoare al municipiului Timişoara, după care a vizitat şi sediul Consiliului Judeţean Timiş. Un gest absolut normal, pentru că aici vorbim despre Patriarhul României. Vizita a fost tulburată de gestul unei jurnaliste, Ramona Băluţescu, care i-a oferit Patriarhului Daniel o coajă de pâine şi 1 leu pentru a-i atrage atenţia că „sunt foarte mulţi oameni care trăiesc în sărăcie”, iar Biserica Ortodoxă „ar trebui să aibă mai mare grijă de ei”. Gestul mi s-a părut încă de la bun început deplasat, ca să nu-i spun vulgar.
De ce curajoasa condeieră nu a făcut asta cu vreun potentat al zilei, cu guvernanţii, cu oamenii politici pentru că ei răspund de halul în care a ajuns România. Cu atât mai mult cu cât doamna Ramona Băluţescu nu se consideră o persoană religioasă, ba chiar este o militantă a Asociaţiei Umaniste Române, a cărei petiţie de susţinere a „principiilor statului secular în România” a şi semnat-o.
Din acest punct de vedere, doamna „nu era în chestiune”. Ce, eu, dacă nu sunt un credincios catolic, pot să-i fac reproşuri Papei? Dacă nu sunt musulman, pot să-l trag la răspundere pe Muftiu? N-am vrut, iniţial, să comentez acest gest penibil pentru că mi-am dat seama că doamna nu urmăreşte decât publicitate ieftină. La fel a făcut - nereligiosă fiind - când s-a solidarizat cu ÎPS Nicolae, Mitropolitul Banatului, de ziceai că-i cel puţin tatăl dânsei. Scriu însă despre acest incident pentru că mulţi intelectuali subţiri au aplaudat mojicia. Alături de veşnicii „amici” ai Patriarhului. E oare greu de priceput că Biserica - o instituţie divin umană - se ocupă primordial de mântuirea sufletelor? Biserica nu este un fel de Cruce Roşie, o instituţie de caritate, o societate de binefaceri. Da, este adevărat că Biserica face acte de caritate, are o componentă socială foarte importantă. Componentă dezvoltată, culmea, de Patriarhul Daniel, cel care a fost pe nedrept criticat de Ramona Băluţescu. O simplă trecere în revistă a actiunilor realizate de Biroul de asistenţă social-filantropică ar fi fost suficientă. Sau a celor realizate la Iaşi. Dar nu asta este menirea de căpătâi a Bisericii. Nu putem transforma un sacerdot într-un asistent social, un slujitor al sfintelor taine în asistentă medicală! Mentalitatea doamnei Ramona Băluţescu este tipică unor intelectuali.
Acuză Biserica de faptul că nu face filantropie, dar o ceartă dacă încercă să facă rost de un bănuţ. O atitudine schizoidă, născută dintr-o geneză ciudată: anticreştinismul bolşevic şi umanismul actual. Nu sunt apărătorul Patriarhului. Da, poate că Biserica poate face mai mult şi cred că încearcă asta. Dar să vii şi să-l acuzi pe Întâistătătorul singurei instituţii care mai funcţioneză normal în această ţară e prea mult. E lipsă de bun-simţ, e chiar o provocare. Mai bine să lăsăm Biserica în pace şi să ne ocupăm de cei care au distrus această naţiune: politicienii.
Recomandările noastre
