Ca unul care a mers în fiecare dimineaţă, la prânz şi seara cu maşina prin Bucureşti, pot să vă spun că decizia Primarului General, Gabriela Firea Pandele, de a închide şcolile timp de o săptămână mi s-a părut foarte insipirată.
În primul rând, prin Bucureşti s-a putut circula în condiţii aproape normale, de stai să te întrebi dacă aglomeraţia din cursul zilei este dată de cohortele de mămici şi tătici care aleargă de acasă la grădiniţă, la şcoală şi înapoi ca şi când n-ar avea serviciu. În al doilea rând s-a evitat un posibil val de gripă cu viruşi răspândiţi din batistă în batistă în condiţiile în care temperaturile au variat de la +14 grade la -10 grade Celsius.
Uitându-mă la trotuarele care zac necurăţate, de la instituţii până la blocuri şi case, aveam în minte imaginea unor oameni mergând prin zăpadă până peste carâmbul cizmei, fie la celebrul şir indian care se strecoară peste maşini pe stradă. Ca să nu mai vorbesc de căzături, maşini parcate aiurea, străzi blocate în apropierea şcolilor…
Gabriela Firea Pandele a luat o decizie corectă bazată pe o realitate. Bucureştiul nu are o infrastructură capabilă să facă faţă unei căderi masive de zăpadă, iar spiritul civic a dispărut demult. Recunosc că sunt stimulat în acest comentariu şi de faptul că citesc la Biblioteca Academiei informaţia zilei din februarie 1954, unde am dat peste o ştire potrivit căreia 60.000 de femei au participat la deszăpezirea Capitalei.
Recomandările noastre
