FEMEIA LA VOLAN: Din obiceiurile ciudate ale popoarelor

Odata cand am fost in Belgia am prins „Ziua fara masini”.

Parca prima duminica din nu-s-ce luna. Intreb pricinoasa ce-i prostia asta. Mi se raspunde: „Ssst, ai grija ce vorbesti, sa nu te auda cineva, belgienii iubesc ziua asta si o respecta mai ceva ca pe Ziua Nationala. Ma rog, vorba vine, dar ii dau mare importanta”. Venita de pe plaiurile mioritice, normal ca dau ochii peste cap: „Vai, draga, ce se mai plictisesc astia. Auzi, renunta la masini ca sa ce?”.

Si-am vazut ca sa ce. Si-am vazut ce relaxant e. Si-am vazut cum singura masina ratacita pe strazi a fost huiduita, usuita, gonita din zona ca si cum apartinea unui mare infractor. Si-am inteles ca acolo e un cult pentru respiratul liber, eliberarea de zgomot, intoarcerea la natura. Macar o data pe an. M-am indoit atunci pentru prima data de codru. Ca ar fi frate cu romanu’. Mi s-a parut frate bun cu belgianu’, care in capitala are adevarate paduri, zone de verdeata ce se intind pe kilometri buni si fara de care nici nu s-ar concepe traiul normal. Si, dupa ce ca-i asa, mai exista si o duminica inchinata bunului mers pe jos, zi in care iti fabrici amintiri din care lipsesc masinile.

Inchipuiti-va si voi: nici urma de roata, lumea la pas povestind, razand, copiii chiuind fara lesa cu degete stranse a parintilor, biciclisti lasand vantul sa le compuna o coafura dinamica, turisti cascand gura fara pericolul c-o sa inghita un nor de noxe, „frites” traditionali, ciocolata cum numai acolo se face, piete pline cu magazine cochete ademenitoare, totul fara teama de pericole dinspre vehiculele motorizate. Fara zgomot. Si, mai ales, fara gaze de esapament, miros de benzina, ulei ars, cauciucuri incinse. Te simti putin ametit.

Jaful secolului la Călărași, în 40 de secunde. „Tâlharul gentilom”, prins de o florăreasă

Vestea așteptată de românii care au panouri fotovoltaice. S-a schimbat legea

Ca roman, nu prea ti se pare normal, ai dependenta de tabloul cu „patruroatele” mai mult decat ti-ai inchipui. Daca nu esti pregatit ca belgienii pentru asa ceva, risti sa urli in gura mare, smulgandu-ti parul din cap: „Dau un regat pentru o masina!”. Si ce te faci daca n-ai par? Caci regat, chiar daca vrei sa dai, probabil ca oricum n-ai.