Una dintre foarte puținele constante și, prin urmare, notabilă în activitatea eronată a lui Donald Trump ca președinte este aceea că nu îl critică pe liderul rus Vladimir Putin. S-au speculat multe despre mijloacele prin care Putin a atins acest respect.

Unul dintre ele ar putea fi acela că rusul se află într-o poziție invidiată de Trump. Putin nu trebuie să candideze la alegeri libere, își poate prelungi mandatul dincolo de perioada prevăzută de constituție și nu trebuie să se teamă că judecătorii desemnați de el vor lua decizii împotriva sa. În timp ce Donald Trump își poate achita indiscutabil „tovarășii de arme” condamnați, el nu se poate proteja pe sine de eventualele viitoare probleme cu sistemul judiciar.

Putin se plasează și în acest caz mai bine: parlamentul său, mereu ascultător, le-a acordat președinților ruși și familiilor acestora imunitate pe viață. Nu se poate ști încă dacă această lege se va aplica și atunci când Putin nu va mai fi președinte, dar nu vom putea fi niciodată îndeajuns de prevăzători, având în vedere că „trupele de comando ale morții” sunt deja utilizate pentru promițători politicieni de opoziție înainte ca aceștia să câștige majoritatea.

Într-un singur aspect, însă, Trump are un avantaj față de Putin: în America, după ce a părăsit Casa Albă, el poate fi sigur că se va bucura de toate drepturile pe care un stat constituțional le oferă cetățenilor săi. Pentru Putin nu există însă nicio garanție că legea imunității va supraviețui ieșirii sale din Kremlin. Comentariu de Reinhard Veser

(Rador)