Cineaştii Bogdan George Apetri, Marian Crişan, Radu Muntean, Bobby Păunescu, Andrei Ujică şi criticul de film Mihai Fulger au participat la o masă rotundă despre cinemaul românesc.
"E important că în fiecare an vezi că apar noi regizori. 70% din filmele produse în România de-a lungul unui an sunt de calitate şi călătoresc la festivaluri din toată lumea, având girul acestora, obţin premii, sunt distribuite în numeroase teritorii şi asta e mare lucru. De curând, «Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu» s-a lansat în Franţa. Are cei mai mulţi spectatori raportaţi la numărul de săli de cinema în care este difuzat. Următorul film din această ierarhie este «Scream 4»", a opinat Bobby Păunescu, regizor în rezidenţă în cadrul ediţiei din acest an a Festivalului East End.
Cât despre similitudinile stilistice dintre lungmetrajele noului val românesc, autorul "Francescăi" crede că, "deşi ni se tot spune că «filmul românesc e aşa şi aşa etc.», filmele seamănă numai în ochii unor persoane needucate în materie de cinema. Trebuie să te uiţi doar la lungmetrajele care au participat la Festivalul East End şi vezi diferenţele", a spus Bobby Păunescu la masa rotundă despre cinemaul românesc, moderată de criticul britanic de film Ed Lawrenson.
Dublul tăiş al bunei reputaţii
"Nu sunt la fel de optimist ca şi Bobby", a declarat regizorul Radu Muntean, explicând: "Faptul că filmele româneşti şi-au creat o reputaţie ne ajută să ne promovăm filmele la cele mai importante festivaluri din lume, dar este şi periculos, pentru că reputaţia se poate transforma în presiune şi nu poţi să îţi gândeşti scenariul următorului lungmetraj în funcţie de această… modă", a spus regizorul responsabil pentru "Marţi, după Crăciun", accentuând: "Asta e cinemaul românesc acum - o modă. Va trece. Să sperăm că vor rămâne şase-şapte regizori care să conteze. Dar nu un grup. Din punct de vedere stilistic nu suntem împreună. Anul trecut a fost o excepţie: s-au lansat multe filme bune. Dar, în mod normal, producem multe filme bune de aruncat la gunoi. Sistemul de finanţare nu funcţionează. Principala noastră frustrare este că suntem apreciaţi dincolo de hotare, dar nu la fel de mult în ţară. Facem filme în special pentru români (…), aş vrea să îi văd înghesuindu- se la filmele mele, dar evident că nu văd aşa ceva (…). Se bucură dacă un film ia premii la Cannes, dar nu se duc să îl vadă", a subliniat Radu Muntean.
Bobby Păunescu a afirmat că legea din România nu protejează cineaştii autohtoni, că aceasta este una din principalele probleme ale regizorilor şi că se va face lobby pentru remedierea acestei situaţii, propunându-se un proiect de lege apropiat de aceea franceză sau de cea sud-coreeană.
Cât despre metodele de promovare ale lungmetrajelor româneşti, Bobby Păunescu a explicat că atunci când a lansat "Moartea domnului Lăzărescu", de Cristi Puiu, a apelat cu succes la ziarele tabloide.
Frustrarea şi filmul american
"Desigur că sunt frustrat", explică Bogdan George Apetri, neuitând să menţioneze: "«Periferic» rulează încă în România. A avut premiera cam acum trei săptămâni, este proiectat în cinematografe foarte mici. La Locarno am avut 3.000-4.000 de spectatori la o proiecţie, ceea ce e mai mult decât numărul total de spectatori pe care l-am avut în România", elucidează Bogdan George Apetri.
"Din punct de vedere stilistic, încerci să faci un film pentru public, să te pui în locul acestuia, fie el român sau internaţional. Eu îmi doresc poveşti universale la care să se poată raporta oricine. Revenind la «noul val românesc», la faptul că suntem supuşi la unele presiuni ca să fim «omogeni» din punct de vedere stilistic, n-am simţit niciodată aşa ceva!", pune Apetri punctul pe i.
"Nu cred că duşmanul filmelor româneşti este blockbusterul hollywoodian. Filmele de artă de pretutindeni sunt ameninţate de el (…). Marea noastră problemă este că nu mai avem infrastructură", consideră Andrei Ujică. "În anii ’80 am fost dealer de casete video. Poate că am o parte de vină pentru ce se întâmplă acum, probabil că am «stricat» publicul", a susţinut râzând Marian Crişan.
România a fost invitată specială a Festivalului de film East End, al doilea mare festival londonez, aflat anul acesta la ediţie aniversară.
Desfăşurat între 27 aprilie şi 2 mai, festivalul a cuprins un program consistent de evenimente culturale româneşti, organizat la iniţiativa şi în parteneriat cu Institutul Cultural Român din Londra.
OPTIMISM ŞI DEZAVANTAJE
"70% din filmele produse în România sunt de calitate şi călătoresc la festivaluri din toată lumea, având girul acestora, obţin premii, sunt distribuite în numeroase teritorii şi asta e mare lucru."BOBBY PĂUNESCU, regizor şi producător "Faptul că filmele româneşti şi-au creat o reputaţie ne ajută să ne promovăm filmele la cele mai importante festivaluri din lume, dar este şi periculos, pentru că reputaţia se poate transforma în presiune". RADU MUNTEAN, regizor