INVENŢIILE DIN GRĂDINĂ. După sute de experimente, cercetătorii români au reuşit să obţină soiuri de fructe şi legume care ies din tiparele formelor obişnuite.

Invenţiile în alimentaţie cu rezultate, dacă nu bizare, cel puţin năstruşnice şi-au făcut apariţia şi în urma muncii de cercetare a specialiştilor români. Zeci de ani petrecuţi prin laboratoare, apoi în câmp, la cules roadele hibride, i-au făcut să-şi treacă printre „invenţii” fructe fără seminţe, tulpine fără ţepi, dar şi mai multe vitamine sau proteine în conţi - nutul legumelor.

Dacă japonezii au reuşit să crească pepeni pătraţi pentru a eficientiza spaţiul din frigider, iar olandezii şi norvegienii au obţinut roşiile negre, doar pentru culoarea ciudată pe care o dau în farfurie, şi românii s-au întrecut să „inventeze” legume şi fructe bizare ca formă, dar îmbunătăţite ca gust şi producţie la hectar.

Munca unor cercetători din România a dus la crearea unor soiuri care ies din tiparele formelor obişnuite, sunt mai bune decât „originalul”, iar culoarea îţi fură ochii. Piersicile plate, pepenii fără sâmburi, murul fără spini sau fasolita sunt produsele noi pe care cercetătorii le-au brevetat în laboratoare, în încercarea de a obţine noutatea care să atragă consumatorul. Cu gust de miere şi smochine Nu mai puţin de 30 de ani i-au trebuit doctorului inginer Liana-Melania Dumitru, de la Staţiunea de Cercetare şi Producţie Pomicolă Constanţa, pentru a obţine un soi de piersic cu fructe plate.

Cele trei decenii de cercetări, în care a făcut experimente, piersica „Monica” a devenit plată, cu o aromă „de miere şi smochine”, aşa cum spune Liana. Nu a lucrat numai la aspect şi gust, ci şi la cantitatea de fructe a unui pom roditor: 31 de kilograme la recoltă.

„Turtiţele Dobrogei”, aşa cum sunt alintate de Liana Dumitru, se coc pe la mijlocul lunii august şi au sâmburi de dimensiuni reduse, fapt care duce la obţinerea unei cantităţi mai mari de pulpă pe fiecare fruct. Ameliorarea unui astfel de soi de piersic cu fructe plate înseamnă un efort material important, precum şi timp îndeajuns de mult pentru a urma paşii necesari înregistrării hibridului la Institutul de Stat pentru Testarea şi Înregistrarea Soiurilor din România (ISTIS).

Astfel, la început are loc pole - nizarea şi obţinerea soiului hibrid, apoi semănatul sâmburilor şi obţinerea puieţilor hibrizi, testul de calitate şi selecţia hibrizilor şi verificarea productivităţii. Testul final este dat în faţa celor de la ISTIS România, care îşi vor da acordul final privind înregistrarea hibridului în Registru şi în Catalogul oficial al soiurilor. Abia atunci rodul muncii cercetătorilor „intră în lume”, soiul certificat având pretenţia să fie unul cu „pedigree”. Lubeniţe fără sâmburi, marca Dăbuleni Pepenii verzi fără seminţe, inventaţi de japonezi prin procedee avansate de genetică, au fost cercetaţi şi de specialiştii români. Investiţiile mari din laboratoare au dat şi roade: miezul pepenelui verde fără seminţe este mai crocant şi mai dulce decât al unuia cu seminţe. Conţinutul în zahăr al pulpei lubeniţelor creşte la 10-11%, iar în vi - tamina C şi săruri minerale este mai ridicat decât în cazul pepenilor obişnuiţi. 

Specialiştii Centrului de Cercetare pentru Cultura plantelor pe Nisipuri de la Dăbuleni au obţinut şi ei trei soiuri de pepeni verzi fără seminţe, adaptaţi condiţiilor aride din această zonă. Botezaţi haios cu numele Boston F1, Aramis F1 şi Stabolite F1, cercetătorii au crescut şi producţia la hectar, ajungând până la 70 de tone. Clienţii dau tonul

Cultivarea în masă a pepenilor fără sâmburi presupune existenţa, pe acelaşi teren, în rânduri alternative, atât a plantelor care vor produce pepeni fără seminţe, cât şi a celor dintr-un soi pole nizator obişnuit. Aşa cum spun specialiştii, noile soiuri au apărut odată cu standardele ridicate de localuri, dar şi de clienţii care-şi permit, oarecum, să dea mai mulţi bani pe invenţiile alimentare.   „Pepenele verde fără seminţe este un fruct tot mai solicitat de consumatori. Marile restaurante din lume oferă clienţilor cu pretenţii pepeni fără semin ţe sau diferite salate şi aranjamente cu fructe care conţin şi pulpă de pepene, tăiată sub diferite forme. Hipermarketurile europene deja comercia - lizează pepeni verzi de 2-3 kg, cu sau fără seminţe, dar au preţuri de 2-3 ori mai mari”, spune cercetătorul Vasile Toma. Murul fără spini Munca cercetătorilor de la Institutul de pomicultură Piteşti a avut ca rezultat soiul de mure care creşte pe rugii fără spini. Pentru a sări în ajutor culegătorilor care până nu de mult se lăsau înţepaţi de spinii tulpinelor, specialiştii au pus cap la cap studiile şi au obţinut certificat pe „murul fără spini”.

Pornind de la „rugii” de mur sălbatic cu ghimpi, prin metode specifice de ameliorare, specialiştii Institutului de Pomicultură Mărăcineni au obţinut 22 de soiuri de mur cu tulpini netede. O plantă fără ghimpi produce între 1,5 şi 12 kg de fructe pe an şi, chiar dacă nu dă „ţepe”, ciclul de producţie este între 5-10 ori pe an. CALITATE ASPECT

Fasolita are mai multe proteine   La Centrul de Cercetare pentru Cultura plantelor pe Nisipuri de la Dăbuleni este cultivată, deocamdată la nivel experimental, şi fasolita. Hibridul este o specie de leguminoase care se dezvoltă în condiţii de secetă, dar ceea ce o va face invenţia alimentaţiei este calitatea sa de a nu provoca disconfort cauzat de gazele formate în tractul digestiv.   Faţă de fasolea obişnuită, boabele de fasolită nu absorb foarte multă apă şi nu au coaja tare, graţie cantităţii mici de celuloză conţinută. Cele două soiuri de fasolită obţinute de cercetătorii din Dăbuleni, botezate cu numele Aura (foto) şi Ofelia, au mai multe proteine, dar şi un conţinut ridicat de amidon.  ASPECT Vânăta albă de la Vidra Dr. Mihai Tudor de la Institutul de Cercetare-Dezvoltare Vidra a făcut a schimbat culoarea vinetei obişnuite şi a făcut-o albă (foto). După ani de ameliorări şi hibridări, cercetătorul de la Vidra a obţinut o vânătă a cărei pulpă este mai densă în raport cu celelalte soiuri şi are un conţinut mai mic de celuloză. Pe lângă faptul că este digerată mai uşor, specialistul pune o bilă albă şi aspectului pe care îl dă leguma în felurile de mâncare.