Falca Sfântului Vasile, care strălucea ca aurul şi avea o mireasmă îmbătătoare, cadou pentru Domnul Moldovei

Ajuns, la începutul anului 1653, în Moldova, la curtea domnească din Iaşi, alături de te tatăl său, Patriarhul Antiohiei, Paul de Alep ne povestește că au fost primiţi de domnitorul Vasile Lupu.

I-au dat daruri din Siria şi i-au oferit moaşte.

„Domnul nostru patriarh i-a dat un dar de preţ, falca de jos a Sfântului Vasile cel Mare, care era galbenă, tare şi strălucea ca aurul, şi avea o mireasmă mai îmbătătoare decât chihlimbarul.

Dinţii şi măselele rămăseseră prinse fără să se clatine. Noi am căpătat cu greu aceste moaşte la Constantinopol.

Descoperă companiile și oamenii valoroși din sistemul sanitar din România în Capital Top 100 Performeri din Sănătate, ediția 2024! Acum la chioșcuri și pe edituradecarte.ro

Temperaturi atipice în următoarele patru săptămâni. O iarnă cum n-a mai fost de mult

Citește și Paul de Alep: Moldovencele sunt cu totul lipsite de sfială și de cinste

Am cumpărat-o cu drahme de aur, precum am cumpărat şi altele în diferite locuri, împreună cu obiecte vrednice de cinstire, relicve ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos, moaşte ale sfinţilor şi vestiţilor apostoli, căci se poate găsi orice în regina oraşelor”, scrie Paul de Alep.

Iată ce îi mai dăruiau domnitorului Vasile Lupu:

„Puţin untdelemn izvorât din trupul Sf. Dimitrie, puţin sânge al Sfântului Gheorghe, o fărâmă din fruntea Sf. Apostol Filip, vertebrele martirei Anastasia, care a scăpat pe oameni de vrăjitorie, o măsea a martirului Hermolaos, degetul Sf. Auxenţiu, unul dintre cei cinci însoţitori, falca sfântului Vasile cel Mare, o parte de untdelemn din trupul Sfântului Antonie cel mare şi din sângele lui Anastasie Persanul, o bucată din fruntea Sf. Chiprian şi a martirei Paraschiva, o coastă de la cei 40 de mucenici, un deget al arhidiaconului Ştefan, un deget al Sf. Teodor Stratilat, sânge al Sf. Blasiu, episcop de Sebastea, şi al martirului Eustaţiu, un deget al martirului Mamas, câteva bucăţi de piatră de la Golgota cea sfântă, înroşite cu sângele lui Iisus Hristos, câteva ţăndări din lemnul adevăratei cruci, de culoare neagră ca abanosul.

Erau închise într-o cutie rotundă, sculptată cu măiestrie, aşezată într-o pungă roşie trandafirie.

Când a văzut-o, Domnul Moldovei a rămas foarte mirat şi apoi s-a bucurat nespus de mult când i-a spus domnul nostru Patriarh: aceasta este dată în numele tău şi ea să te aibă în pază”,  mai aflăm de la Paul de Alep, care a a fost dat pe spate de educația Domnitorului, însă a fost cam decepționat de de năravurile moldovenilor, despre care vom vorbi într-un articol viitor.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric