Acum aproape două secole, pe teritoriul Principatelor Române, s-a desfășurat un experiment social remarcabil în istoria țării noastre. Această inițiativă a fost realizată de Teodor Diamant, primul intelectual progresist român, ale cărui idei erau cu aproape o sută de ani înaintea epocii sale.

Experimentul social desfășurat în Principatele Române

La începutul secolului al XIX-lea, Principatele Române se aflau încă în perioada medievală. Sub influența unei boierimi conservatoare și a unui cler similar, în timp ce Europa avansa spre Era Industrială, Moldova și Valahia, cu un decalaj de peste un secol față de Occident, încercau să îmbrățișeze modernitatea.

Schimbarea a fost generată de tinerii boieri care au fost trimiși să studieze în marile orașe din Europa de Vest, precum Paris, Viena și Berlin. Aceștia au învățat modelele occidentale și le-au adus înapoi acasă, împreună cu vântul schimbării.

Unul dintre primii români care s-au întors din străinătate cu dorința de a transforma societatea românească a fost Teodor Diamant, un intelectual remarcabil și un geniu al epocii sale, adesea uitat în paginile istoriei.

Teodor Diamant, geniul care a inițiat cel mai inovator experiment social

Teodor Diamant a inițiat cel mai inovator experiment social din istoria românilor, într-o perioadă total nepregătită pentru ideile sale progresiste și avangardiste. Într-o lume marcată de sclavie și tradiții medievale, el a militat pentru egalitatea de gen, egalitatea socială și drepturile civile.

Teodor Diamant s-a născut în 1810 pe moșiile tatălui său din Moldova. Numele său real era Tudorache Mehtupciu, fiind fiul vistiernicului Iamandache Mehtupciu, cunoscut sub porecla „Diamandi”.

Această poreclă a fost preluată și de fiul său, care a adoptat numele de Teodor Diamant, considerându-l mai ușor de reținut.

Provenind dintr-o familie înstărită, cu numeroase moșii, Teodor a fost încurajat de mic să se dedice studiului. Era un copil foarte inteligent, pasionat de știință, și a studiat la Colegiul „Sfântul Sava”, avându-i ca profesori pe Gheorghe Lazăr și Eufrosin Poteca.

Teodor Diamant, bursă la Școala Militară Regală din Munchen

În 1828, datorită performanțelor sale academice, a fost recompensat cu o bursă la Școala Militară Regală din Munchen. Ion Ghica, în memoriile sale, îl descria astfel: „Era un om de frunte, inteligent, muncitor, perseverent și plin de devotament. A fost primul elev la școala grecească, primul la dascălul Lazăr și primul la Sfântul Sava, sub îndrumarea lui Efrosin Poteca, având o inimă curată și sentimente nobile.”

După finalizarea studiilor la Munchen, Teodor Diamant s-a îndreptat spre Paris, unde a studiat matematica și topografia. Ion Diamant este recunoscut ca fiind primul intelectual român al epocii, fiind primul român care a beneficiat de o educație la cele mai prestigioase instituții de învățământ din Europa.

La Paris, Teodor Diamant îl va întâlni pe Charles Fourier, un filosof și economist socialist francez. Diamant a locuit în capitala Franței timp de patru ani, între 1830 și 1834, perioadă în care a interacționat cu cercurile socialiste franceze, foarte populare la acea vreme.

Teodor Diamant, idei avangardiste despre societate

Aceste cercuri erau în special influențate de gânditorii de marcă Henri de Saint Simon și Charles Fourier. Visul lui Teodor Diamant era să descopere sisteme sociale și economice care să contribuie la dezvoltarea Principatelor, promovând în același timp echitatea socială și respectarea drepturilor omului. Aceste idei erau cu adevărat avangardiste, chiar și pentru o mare capitală europeană.

Spre deosebire de majoritatea socialiștilor, ideile lui Teodor Diamant nu urmăreau neapărat uniformizarea societății sau demonizarea anumitor categorii sociale, așa cum au procedat ulterior comuniștii.

Diamant își dorea ca toată lumea să trăiască bine, fără a lua de la cei bogați pentru a ajuta pe cei săraci. El visa la o societate în care toți să trăiască în armonie, prin implementarea unor sisteme economice bine concepute, în special pentru cei defavorizați.

„Ce este aşadar de făcut pentru a da celor cari n-au, fără a lua de la cei cari au? Să se folosească descoperirea de care depinde fericirea poporului, arta de a împătri prin această unitate de acţiune şi prin economiile pe cari le procură starea societară, produsul industriei lor”, scria Diamant în broșura sa de popularizare a curentului fourierist, intitulată „Către prietenii libertăţii, dreptăţii şi ordinii despre un mijloc de a face să înceteze disputa între cei care au şi cei care nu au, fără a lua de la cei care au”.

Crearea unui falanster

Soluția propusă era crearea unui falanster, o idee ce îi aparține lui Fourier, dar care a fost adaptată de Teodor Diamant. Falansterul reprezenta o comunitate formată din 500 până la 2000 de persoane care trăiau și lucrau împreună cu scopul de a se întreține și de a duce o viață decentă, bazată pe aspirațiile lor, asemănătoare unui kibuț.

Această comunitate locuia într-o clădire de tip falanster, structurată dintr-o parte centrală și două aripi laterale. Partea centrală era dedicată diverselor activități comune, incluzând sala de mese, biblioteca și sălile de întâlniri. Una dintre aripile laterale era destinată activităților industriale, unde se aflau atelierele, iar cealaltă aripă era amenajată pentru primirea oaspeților, incluzând săli de bal și zone de vizite.

Pe lângă toate acestea, existau și apartamentele private. Teodor Diamant a încercat să promoveze acest sistem în timpul șederii sale în Franța, în rândul comunităților defavorizate, inclusiv al celor care trăiau pe străzi.

El se străduia să-i adune pe aceștia și să-i învețe să colaboreze, să economisească împreună pentru a-și îmbunătăți viața. Viziunea utopică a lui Diamant includea și programe educaționale bine structurate, prin care copiii din comunitate beneficiau de o educație solidă, învățând atât lecturi, cât și meserii, și practicând sport.

Diamant, mentor pentru Kretzulescu și Ghica

Diamant își dorea ca regulile fundamentale să promoveze egalitatea socială, sexuală și rasială. Nu ar trebui să existe diferențe etnice sau rasiale între membrii comunității, iar subordonarea între sexe să fie inexistentă. De asemenea, el a fost mentor pentru alți copii de boieri care veniseră la studii în Paris, printre care se numără Nicolae Kretzulescu și Ion Ghica.

După ce a petrecut o perioadă la Paris, Teodor Diamant s-a întors în Principatele Române cu speranța de a pune în aplicare comunitatea sa socialist-utopică, cunoscută sub numele de falanster. Prin intermediul acestor falanstere, el dorea să îmbunătățească condițiile de viață ale țăranilor români și să le ofere educația necesară.

Cu toate acestea, entuziasmul său s-a lovit de o realitate dură. Mentalitățile învechite ale boierilor și autorităților din Principate nu acceptau idei atât de avansate, în special cele legate de egalitatea între sexe, între clase sociale sau de eliberarea romilor. Teodor Diamant susținea că locuitorii din satele defavorizate ar putea fi lăsați să se organizeze în falanstere.

Astfel, aveau posibilitatea de a colabora pentru a-și asigura o existență decentă, beneficiind de educație în cadrul comunității și contribuind în același timp la stat. Nu exista o specializare a muncii, fiecare fiind nevoit să învețe, treptat, o varietate de meșteșuguri.

Femeile și copiii se ocupau de sarcinile mai ușoare, adaptate abilităților lor fizice, în timp ce bărbații se angajau în activități mai solicitante. În ceea ce privește munca intelectuală, nu ar fi trebuit să existe distincții între femei și bărbați, ambele sexe fiind considerate la fel de capabile, o idee cu adevărat inovatoare chiar și pentru cele mai dezvoltate țări din Europa.

Cu toate acestea, autoritățile încercau să-l convingă pe Diamant să renunțe la aceste viziuni, oferindu-i diverse slujbe bine plătite.

Teodor Diamanta înființat singurul falanster din România

În ciuda faptului că era un tânăr extrem de talentat, Teodor Diamant nu s-a dat bătut până nu a reușit să pună în aplicare experimentul său social. Astfel, el a înființat primul și singurul falanster din istoria României pe moșia Scăieni, care aparținea micului boier Emanoil Bălăceanu. Falansterul a fost denumit „Societatea agronomică manufacturieră” sau „Colonia soților agronomi”.

Falansterul era format din aproximativ 100 de membri, majoritatea fiind țărani săraci. Aceștia aveau obligația de a lucra pământul împreună și de a participa la orele de educație, în special copiii. Din păcate, inițiativa lui Diamant nu a durat mai mult de un an din două motive.

Primul motiv a fost chiar ambiguitatea boierului Bălăceanu. Deși se prezenta ca un progresist dedicat, păcălindu-l pe Teodor Diamant, Bălăceanu a profitat de munca „soților”, adică a membrilor falansterului, iar de educație beneficiau doar copiii săi. Al doilea motiv a fost intervenția autorităților, care considerau acest experiment social o ciudățenie și, prin urmare, l-au închis.

Falansterul de la Scăieni, un experiment eșuat

Dezamăgit de evenimentele de la Scăieni, Teodor Diamant se îndreaptă spre Moldova, unde își îndreaptă atenția către o meserie mai practică, devenind inginer hotarnic. Totuși, nu își abandonează principiile legate de drepturile și libertățile cetățenești.

În articolele sale, el subliniază importanța educației pentru progresul unei societăți, afirmând că „învățătura este cel mai mare împăciuitor și făcător de bine al omenirii”. De asemenea, susține necesitatea introducerii utilajelor în agricultură.

Diamant susținea că, prin utilizarea tehnologiilor moderne (pentru acea vreme) și prin aplicarea științei, agricultura ar putea deveni cu adevărat profitabilă în Principate. În anul 1841, în Moldova, el înaintă un Memoriu Consiliului Administrativ al Principatului Moldovei, în care solicită „încetarea vieții de vagabondaj a țiganilor din sat” și propune transformarea acestora într-un nou experiment social.

Teodor Diamant nu a avut ocazia să-și realizeze ideile. A murit la doar 31 de ani, cel mai probabil din cauza unei pneumonii.