Se știe că, după evenimentele din decembrie 1989, Centrul de Informații Externe (CIE), care aparținea Securității, s-a transformat într-un seviciu democratic, reformat pe anumite segmente, care a primit numele de Serviciul de Informații Externe (SIE).

De ce și cum a apărut în anul 1994? Datele prezentate de istoricul Florian Banu în cartea sa „De la SSI la SIE – O istorie a spionajului românesc în timpul regimului comunist (1948-1989)” sunt interesante și aduc răspunsuri la aceste întrebări.

Istoricul arată că, în zilele fierbinți ale începutului revoluției, „personalul CIE, aflat în unitățile conspirative din București, a fost pus în fața derulării evenimentelor, fără a dispune de planuri coerente de acțiune în fața situației de criză create”.

Printr-un decret din 26 decembrie 1989 al Consiliului Frontului Salvării Naționale (CFSN), condus de Ion Iliescu, Departamentul Securității Statului (DSS) a trecut în subordinea Ministerului Apărării Naționale (MapN). Pe 30 decembrie 1989, Ion Iliescu a revenit cu un alt decret prin care a desființat DSS, iar a doua zi, pe 31 decembrie, fostul șef al DSS, generalul Iulian Vlad a fost arestat, împreună cu șeful CIE, generalul Aristotel Stamatoiu și alți șefi din serviciul extern.

Datele istorice rețin lupta care s-a declanșat la începutul anului 1990 pentru preluarea controlului total asupra rețelei CIE de către Direcția de Informații a Armatei (DIA). Saci plini cu documente, dosarele secrete ale ofițerilor deplin conspirați, întreaga arhivă au trecut în posesia MapN, la a cărui comandă se afla generalul Nicolae Militaru.

Ion Iliescu l-a chemat la discuții pe generalul Mihai Caraman, general în rezervă al CIE cunoscut ca artizanul unei lovituri abile date NATO. Pe 18 ianuarie 1990, Caraman este reactivat și numit adjunct al ministrului Apărării și comandant al CIE.

În cartea sa, Florian Banu scrie că „atât Militaru, cât și Caraman fuseseră trecuți în rezervă de Nicolae Ceaușescu din cauza bănuielilor că fuseseră racolați de serviciile de informații sovietice”.

Prin decretul nr. 111/8 februarie 1990 emis de Consiliul Frontului Salvării Naționale (CFSN), Centrul de Informații Externe (CIE) a fost confirmat ca o instituțuie a statului Român, mandatat să întreprindă activități în domeniul informațiilor externe. În fruntea lui era tot generalul Mihai Caraman, iar serviciul era tot în componența MApN. Legea nr. 39 din 13 decembrie 1990 a acordat o identitate Serviciului de Informații Externe, acest act de reglementare prevedea pentru prima dată denumirea de SIE, ca membru al CSAT.

Generalul Mihai Caraman a condus SIE sub numele de Mihai Neagu până în 9 aprilie 1992, când a fost trecut în rezervă. Cum a fost posibil ca Ion Iliescu să renunțe la serviciile sale? Istoricii pun în legătură această plecare cu desființarea URSS, în 26 decembrie 1991. Generalul Militaru, care condusese MapN, fusese schimbat în 16 februarie 1990, după ce presa îi publicase dosarul de racolare.