O sută de inşi, bărbaţi şi femei, cu toţii trecuţi de prima tinereţe, au fost numai ochi şi urechi, sâmbătă după-amiază, la discursul graseiat al unui omuleţ micuţ care, cu 19 ani în urmă, le-a fost mai mult decât un mentor. Un om în faţa căruia au tremurat preşedinţi şi premieri. Un om în biroul căruia nu puteai să intri, nici dacă venea cutremurul, atunci când îşi scria editorialul. După aproape 20 de ani de la lansare, "echipa de aur" a "Bulinei roşii", cum îi place maestrului Ion Cristoiu să-şi numească oamenii alături de care a scris istorie, la propriu, s-a reunit undeva în Bucureşti.

Cristoiu: "Bulina: cea mai bună şcoală de presă!"

Unii se priveau stingheri. Nu mai asociau numele cu figura interlocutorului. Alţii, cei rămaşi în breaslă, erau mai dezinvolţi. S-a vorbit cât pentru două decenii, iar linişte s-a făcut numai atunci când Ion Cristoiu a deschis "şedinţa de sumar": "Am venit aici pentru ca voi să spuneţi tinerilor ziarişti cum se făcea presă odinioară. Cum pasiunea suplinea experienţa şi cum împreună cu voi am făcut cel mai spectaculos ziar care a fost în România. "Evenimentul zilei" a încetat să mai fie ce a fost odată cu scoaterea "bulinei" de pe prima pagină! Dar peste tot unde am colaborat mai târziu, mi-am dat seama imediat când omul din faţa mea avea şcoala "Evenimentului zilei". Cea mai bună şcoală de presă care a existat în România! Cei care ne-au urmat, şi-au mascat absenţa talentului sub pălăria unui aşa-zis ziar de "calitate"…", a conchis fostul nostru dascăl.

Titluri de pomină şi viaţa mondenă

Apoi s-a dat startul amintirilor. Cum se dădeau celebrele titluri cu "supra" şi "bumbi" dedesubt. Unele au făcut carieră şi sunt material didactic pentru studenţii la jurnalism: "Tragica poveste a Marianei Roşu care, îndrăgostită de literatura lui Sienkiewicz, a fost părăsită de amantul cu Dacie roşie".

S-a râs şi la modul în care se purta Cristoiu atunci când se dădeau spre publicare ştiri însoţite de poze cu femei goale. Tot timpul se opunea, dar tot el le dădea "BT"-ul. Tot Cristoiu a găsit şi justificarea "găinii cu pui vii": "Dacă se oua, nu mai era ştire. S-au scos pe rând legitimaţiile de pe atunci. Cu poze în care nu ne mai recunoşteam. Ştirile de viaţă mondenă cu beţiile VIP-urilor acelor timpuri, de la "Şarpele roşu" sau din discoteca “Vox Maris", care făceau deliciul acelor vremuri au fost şi ele amintite. Dar şi războiul pornit de Cristoiu împotriva lui Iliescu, campania ziarului pentru reintroducera pedepsei cu moartea şi cea despre jocul piramidal Caritas, precursorul Recentului FNI.

Prime şi sancţiuni

S-au evocat nopţile în care, între două beri la bufetul non-stop de lângă redacţie, o mână de oameni scoteau "Bulina albastră" – ediţia de prânz a "Evenimentului zilei". Care ediţie avea un tiraj mai mare decât al oricărui cotidian de astăzi. Dar piesele de rezistenţă au fost formularele de prime şi sancţiuni care ne mobilizau aşa de tare. S-a râs cu lacrimi la citirea motivaţiilor acelor prime. Era vorba de sume între 50 şi 100 de mii de lei, în condiţiile în care un salariu era pe atunci 200.000 de lei.

Astfel, se premiau oamenii pentru: "Declaraţie în exclusivitate de la Ion Iliescu", "Interviu exclusiv cu Nicolae Ulieru", "Anchetă făcută la primăria sectorului 3, pe parcursul a opt ore, după ieşirea din serviciul de noapte" şi, evident, sancţiunile: "Pentru grave greşeli", "Ratarea informaţiei cu majorarea preţului la benzină" şi, de ce nu, "50.000 de lei sancţiune pentru că s-a îmbătat la serviciu!".

Ancheta şi vedeta

N-a fost un moment aniversar. Nu s-a împlinit nicio cifră rotundă. A fost doar dorinţa foştilor "bulinari" de a se revedea şi a-şi cinsti maestrul fără vreun motiv anume. Ceea ce ne-a adunat pe toţi a fost un lucru care astăzi e doar un banal deziderat: entuziasmul.

Pe lângă ziariştii consacraţi, rămaşi în breaslă, au venit la reuniunea bulinarilor oameni care acum au alte ocupaţii. Dar care au păstrat vie în memorie amintirea acelor ani nebuni şi frumoşi în care ziaristul încă scria ce vrea, fără autocenzura omniprezentă astăzi, indusă de interesele patronilor de presă. Chiar şi despre celebra găină cu pui vii. Pe atunci, însă, o anchetă publicată în "Bulina roşie" putea dărâma un ministru. Chiar dacă pe pagina de alături era o vedetă dezbrăcată.

Reporteri fără frontiere

Nu-i voi pomeni pe ziariştii încă activi profesional. Voi enumera aici numele unor foşti redactori care, în acei ani, ’92-’97, au făcut un brand naţional din ziarul unde, nu-mi vine să cred, am ajuns să fiu cel mai vechi reporter de teren: Toni Todosiciuc, Florin Manole, Florin Mocanu, Răzvan Jelesneac, Bogdana Balmuş (Păun), Bogdan “Mogio" Rădulescu, Bogdan “Păsărică" Atanasiu, Laurenţiu (Bilă) Ionescu, Mihaela Popescu (Taulet), Paul Peiciu Apostol, Călin “Macarie"Darie, Maria Luiza Ostaficiuc (Niculicea), Valentin “Grizzly"Ionescu, Irina Bârlă, Amedeo Vasilescu sau Cristian Mucichescu. Mai sunt mulţi alţii.