Eradicarea Masoneriei - visul legionarilor și carliștilor, împlinit de bolșevici. Documente CIA

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Eradicarea Masoneriei. Pe scurt povestea e cam așa: regimul instaurat la București după 23 august 1944 nu avea niciun strop de credibilitate, niște bolșevici care susțineau că țara ocupată de Armata Roșie e condusă monarhic-constituțional de un rege. Atunci ministrul de Externe a apelat la ultima sursă de legături internaționale, masonii. Când au schimbat și ordinea constituțională, după abdicarea Regelui Mihai la 30 decembrie 1947, nu mai aveau nevoie de ei și i-au aruncat după gratii sau în mormânt

Pe larg, însă, despre ce s-a întâmplat între 1945 și 1948 s-au scris cărți întregi.

Acoperirea perfectă pentru eradicarea Masoneriei, regularitatea

Ministrul de Externe în cauză a fost Ana Pauker și soluția de a folosi legăturile dincolo de orice granițe ale masonilor a venit cu un ”preț”, reaprinderea Luminilor Marii Loji Naționale, pentru a da credibilitate purtătorilor de mesaj. Vezi, Doamne, nu veneau din partea unui stat pe cale de a fi subjucat prin mașinațiuni, tancuri și crime, ci ai unei organizații respectate. Altfel nu se explică de ce în plin de război de distrugere a structurilor vechi se apucau să ajute reconstrucția Ordinului.

Așa cum reiese și din documentul publicat mai jos – o telegramă trimisă de rezidența de la București către centrala Departamentului de Stat, adică CIA, în 1952 – rapid s-au reînființat 19 loji, populate și de masoni de tradiție, dar și de politruci ai vremurilor noi.

Structura de după 1945 nu se compara cu Marea Lojă trecută de Jean Pangal în adormire în 1937 la dorința stăpânului său, Carol al II-lea, și cu ajutorul Patriarhului Miron Cristea, dar oferea iluzia unei structuri regulare. Regele care părăsea tronul de câte ori se îndrăgostea își consolida în 1937 dictatura carlistă, cea care va eșua lăsând țara la o jumătate din teritoriu și aia pe mâna legionarilor. Masoneria fusese închisă în procesul eliminării oricărei posibile opoziții.

Inițiații marxiști-leniniști

Ana Pauker când a sprijinit reapariția lojilor s-a folosit de masonii marxiști care bântuiseră Ordinul în anii când Frăția era un adăpost bun, fiind ținta atacurilor naționaliștilor LANC-eri și ale legionarilor. Despre unul dintre ei, N.D. Cocea, am scris de curând - Întâlnirea dintre un haiduc rupt de foame și un mason marxist-leninist, una dintre enigmele românești nerezolvate încă. Interviul care a inflamat Bucureștiul.

După ce la 13 aprilie 1948 o nouă Constituție schimba România în Republică Populară și ambasadorii și consulii nu mai aveau nevoie de acoperire, comuniștii au făcut ce știau cel mai bine: au dizolvat simulacrul de Mare Lojă și au arestat parte din membri pentru ca nici să mai îndrăznească nimeni să vorbească despre Masonerie.

Un bilanț al acestei operațiuni de eradicare a Masoneriei apare în documentul de mai jos. O constatare utilă: în mod evident agentul care transmite informațiile la Washington nu era mason și nici familiarizat cu termenii, dar redă cât poate mai bine informațiile primite de la o sursă mai… inițiată.

CIA: Din 1950, aproximativ 360 de francmasoni au fost arestați

Raport referitor la francmasoneria din România – 12 mai 1952

1. Înainte de iulie 1948, în România existau următoarele loji masonice: paisprezece în București, una la Arad, una la Stalin (Brașov), una la Timișoara, una la Constanța și una la Iași. Împreună, acestea aveau în total 1.860 de membri. În iulie 1948, lojile au decis să se dizolve, după un avertisment din partea Anei Pauker potrivit căruia, în caz contrar, ele urmau să fie desființate, iar toți membrii arestați. În timpul primei reforme monetare, diferitele loji au depus la Banca Națională în total 100 de milioane de lei, însă la momentul dizolvării lojilor nu mai rămăseseră fonduri. Mobilierul a fost împărțit între membri.

2. În România nu existau loji secrete. Membrii lojei Marelui Consiliu comunicau prin intermediul unui cod telefonic. Nu se cunosc alte detalii.

Arestări și crime. Eradicarea Masoneriei

3. Până în august 1950, niciun francmason nu fusese arestat ca atare, însă persoanele acuzate de sabotaj economic primeau pedepse mai severe dacă recunoșteau că fuseseră francmasoni. Din 1950, aproximativ 360 de francmasoni au fost arestați, dintre care sunt cunoscuți următorii:

   1. (Constantinn.n.) Bellu, inginer și membru al Consiliului de administrație al Societății Miniere Mica din București. ( după ce a ocupat diverse demnități în masonerie, Bellu vrea, în 1951, să reconstituie Supremul Consiliu de Grad 33 și Ultim al Ritului Scoțian Antic și Acceptat, dar este turnat și arestat sub acuzația de spionaj. Iese abia în 1964, la amnistie, și, cinci ani mai târziu, cedează toate prerogativele lui Marcel Shapira, sperând ca Masoneria română să supraviețuiască în Franța, în exil. Moare în 1970. n.n.)

   2. ( Mircea n.n.) Ciupercescu, director general al departamentului comercial al Căilor Ferate Române (CFR).

   3. Alecu ( George n.n.) Grigoriu, președintele Asociației Inginerilor.

   4. Cociu, contabil-șef al fostului rege Carol.

   5. (Mircea Dezideriu n.n.) Arțăreanu, director general al companiei petroliere Creditul Minior din București.

   6. Segallescu, avocat.

   7. Isac Semo, director general al Centrocommetal. S-a afirmat că s-ar fi sinucis, însă se crede că a fost ucis deoarece a continuat să comunice cu foștii săi superiori francmasoni după ce aderase la Partidul Comunist.

   8. Cioc, administrator al stațiunii de vară Mamaia, de la Marea Neagră. A evadat coborând din tren la Buzău, după ce fusese avertizat de un confrate, înainte de a putea fi arestat la București. Se spune că s-ar fi alăturat partizanilor din munții din apropierea Buzăului.

4. Se afirmă că foștii membri ai lojei Marelui Consiliu sunt în legătură cu o organizație pregătită pentru acțiuni de sabotaj activ în eventualitatea unui război. Nu se cunosc alte detalii. ( Nici nu exista vreun detaliu. După arestare, sub presiunea unor torturi iniaginabile, unii deținuți au spus că masonii ar fi vrut să sprijine Sumanele Negre care ar fi plănuit să răstoarne regimul nou-instalat. n.n.)