Condamnarea la închisoare pe viaţă a ucigaşilor lui Marian Cozma, la doi ani şi jumătate de la moartea handbalistului român, e doar o chestiune juridică care trebuia marcată.
Omeneşte vorbind, decizia luată la Judecătoria din Veszprem nu face altceva decât să răsucească cuţitul în rana nevindecabilă a familiei Cozma şi a celor apropiaţi lui Marian. Nimeni şi nimic nu îl vor mai aduce înapoi pe Marian Cozma, un tânăr devenit cunoscut în ţara sa, din păcate, odată cu tragedia din 8 februarie 2009. Aflat de la moartea fiului său într-un doliu permanent, Petre Cozma a comentat fără entuziasm decizia judecătorilor din Veszprem. Sunt sigur că ar fi vrut să spună mult mai multe, măcar, aşa, ca să se descarce. Doar în mintea lui şi a Marianei, mama handbalistului, se află scenariul exact al verdictului în cazul crimei de la Patriota, localul în care Cozma şi-a găsit atât de dureros sfârşitul. Pe forumuri, cei mai mulţi la adăpostul anonimatului, românii şi-au expus deschis punctul de vedere. Au condamnat din nou fapta petrecută acum doi ani şi jumătate în micuţa localitate Veszprem, redevenind brusc rasişti, aşa cum Uniunea Europeană ne învaţă să nu fim. Mai apoi, aşa cum era de aşteptat, au salutat decizia justiţiarilor maghiari.
Într-o ţară în care procesele se prelungesc la nesfârşit, până aproape de prescriere, iar criminalii şi violatorii se plimbă liniştiţi în libertate, vestea venită dinspre Veszprem e una şocantă. În doi ani şi jumătate, justiţia maghiară a dat un verdict într-un caz mai mult decât complicat. Fără arma crimei, pierdută definitiv de ucigaşii lui Marian Cozma, judecătorii au dictat două sentinţe de condamnare pe viaţă şi una de 20 de ani. Oamenii legii din Ungaria nu s-au lăsat influenţaţi în niciun fel, păstrându-şi în acelaşi timp cumpătul în situaţii dramatice. Ieri, după aflarea sentinţei, unul dintre ucigaşii lui Marian Cozma a luat la înjurături completul de judecată. "Împăraţi" în Veszprem înaintea uciderii lui Marian Cozma, Raffael Sandor şi Nemeth Gyozo au realizat că, pentru fapta lor, îşi pot petrece restul vieţii la închisoare.
Cu probe mult mai palpabile, justiţia română tergiversează de ani buni, ca să dăm un exemplu tot din lumea sportului, deja celebrul "Dosar al transferurilor", ajuns la episodul 32! Spre deliciul presei, cei implicaţi, "oameni de fotbal" unul şi unul, se prezintă la tribunal la "mişto", fac băşcălie de o şefă a completului de judecată care habar nu are de subiect şi pleacă apoi râzând să-şi sărbătorească succesul mitocăniei la un şpriţ. Ei ştiu că nu li se poate întâmpla nimic. Pentru că atât timp cât au bani şi relaţii, totul merge ca pe roate. Şi, fie vorba între noi, de cazul lor s-ar fi putut ocupa chiar şi un stagiar, probele compromiţătoare fiind găsite înaintea lor de jurnalişti.
Dacă, Doamne fereşte, Marian Cozma şi-ar fi găsit sfârşitul în România, făptaşii nu s-ar fi aflat după gratii probabil nici astăzi, la doi ani şi jumătate de la crimă. Câţi infractori nu sunt liberi în România? Independenţa justiţiei maghiare, aceasta poate fi singura concluzie pozitivă din ştirea venită ieri dinspre Ungaria. Această nouă lecţie primită din partea vecinilor noştri va fi însă tratată ca şi celelalte, cu răceală, cu dezinteres de autorităţile române, incapabile să gestioneze cazuri, aşa cum aminteam mai sus, mult mai uşoare. Este cazul ca măcar acum să nu îi mai înjurăm pe unguri şi să recunoaştem că sunt cu mult înaintea noastră. Iar dacă tot mergem să cumpărăm alimente mai ieftine de la ei, atunci să împrumutăm şi modul de a face dreptate.
Recomandările noastre
