Căldură mare, iar preşedintele Senatului o face şi mai mare, propunând spre dezbatere o temă ale cărei implicaţii sunt cel puţin la fel de importante ca subiectele acestor zile toride (austeritatea, remanierea, mineriada): relaţiile româno-ruse.

Întrucât nu poate fi bănuit că şi-ar fi oferit serviciile puterii, care ar zice bogdaproste la orice deturnare a atenţiei publice de la sărăcia lucie ce ne paşte, credem că intervenţia fostului şef al diplomaţiei române, de Ziua Naţională a Federaţiei Ruse, e pur şi simplu salutară. S-ar cuveni chiar să-i mulţumească - spasiba, Mircea Geoană! - politicianului după ce constată că e nevoie de „mai multă creativitate în deblocarea dialogului politic între Bucureşti şi Moscova”.

Al doilea om în stat are şi un comentariu de natură personală pentru a descrie, plastic, ce uneşte în prezent cele două ţări: „Dacă am face o medie între temperatura caniculară a zilei de azi şi temperatura relaţiilor bilaterale, probabil că am ieşi cu o temperatură medie acceptabilă”.

Mircea Geoană are dreptate: între noi şi ei e cam multă gheaţă la mal. Ca să folosim o sintagmă în vogă pe vremea regimului „încălţat” de la ruşi, îngheţul e multilateral dezvoltat şi atinge toate domeniile. Am putea începe chiar cu studierea graiului lui Puşkin la noi. Odinioară, părinţii noştri ascultau la radio cum să înveţe, cu de-a sila, limba rusă cântând. Azi, auzim oameni reclamând că, neoficial, această limbă e ca şi interzisă în şcolile noastre.

Preşedinta Asociaţiei Profesorilor de Limbă şi Literatură Rusă din România deplângea faptul că, la nivel de ţară, catedrele de rusă au un procent jenant, 0,8%, iar în Bucureşti ar mai fi o singură şcoală generală, şi aia periferică, elevii acesteia fiind nevoiţi oricum să înveţe altă limbă în liceu.

După aceea, e şi mai greu. Am o prietenă care, netrăind în vremea colhozurilor, ci în mileniul trei, a vrut să înveţe rusa dintr-o legitimă pasiune faţă de marea cultură a acelei ţări şi s-a interesat de nişte cursuri. S-a lăsat păgubaşă: deoarece e foarte puţină lume interesată, sunt teribil de scumpe.

Camera de Comerţ şi Industrie Româno-Rusă chiar a dat un anunţ privind înfiinţarea unei bănci de date privind cunoscătorii de la noi ai acestei limbi despre care ne spune că ar fi a treia din lume, după numărul de vorbitori! Nu în ultimul rând, Universitatea Bucureşti ne asigură că studenţii de la filologie rusă nu sunt şomeri, găsindu-şi de lucru fără probleme pe fondul acestei penurii. Aşa stând lucrurile, cum să înveţi rusa, din filmele de pe TVR Cultural sau dintr-o rară vizită a lui Nikita Mihalkov pe la noi?

Evident, sunt multe explicaţii pentru care cândva purtam căciuli ruseşti, iar acum poţi să dai cu tunul după produse importate de la ei. Personal, în afară de icre, n-am prea văzut marfă rusească prin magazinele de la noi în care se găseşte aproape orice - ce simplu o spunem după două decenii de când bătea vântul! -, de la chiftele suedeze la turtă dulce şi vinuri moldoveneşti. Desigur, relaţiile comerciale n-au de-a face cu rusofobia latentă care mai poate fi găsită în societatea românească (în plus, în plan energetic, avem o colaborare consistentă...).

Îmi amintesc cum s-a umplut forumul ziarului de invective doar fiindcă îl găseam nostim pe Piotr Nalici, reprezentantul Rusiei la Eurovision. Aproape că mi-e frică să pomenesc de popularitatea superstarului Dima Bilan. L-am văzut la Premiile Gramofon (un soi de Grammy ruseşti), însă risc să fiu acuzat că fac apologia posturilor de televiziune care au reflectat atentatele de la Moscova cu întârziere şi parcimonie!

Există şi la noi o „tonalitate caricatural negativă” la adresa Rusiei, aşa cum a fost surprinsă de politologul francez Pierre Levy, citat prompt de vechiul analist Corneliu Vlad. Din păcate e şi reciprocă - vezi reacţiile diplomaţiei şi cele din presa rusă după ce preşedintele român ar fi avut anul trecut „declaraţii neprieteneşti”.

Dacă vrem ca bilaterala ruso-română să se încălzească şi să dispară pojghiţa, e nevoie de creativitate, dar mai ales de transparenţă. Asta omite să spună Mircea Geoană, care uită cu nonşalanţă că exact misterioasele sale vizite la Moscova, într-un an electoral, au declanşat vii polemici româno-ruse. Deloc întâmplător, la podul de gheaţă a adăugat şi PSD-istul nişte blocuri.