Discuțiile despre coagularea Dreptei se derulează într- un ritm, aș spune, surprinzător. Pentru că este surprinzător să constați rapiditatea cu care se iau decizii, deocamdată de către PNL și PDL, după o lungă perioadă de timp în care s-au acumulat multe animozități între liderii Opoziției.
Lucrurile încep să capete consistență, se conturează o forță care să se poată opune cu șanse tăvălugului PSD, iar acest lucru este foarte important. Odată pornit „bulgărele de zăpadă”, pericolul pentru PSD crește. Scepticii Dreptei vor avea de ales între a susține proiectul sau a nu conta. A risca să rămână pe dinafară. Observ, însă, că mai sunt multe aspecte de reglat, multe orgolii meschine de pansat. Potențialul Dreptei de a da cu oiștea-n gard până la prezidențiale este foarte mare. Vă propun să inventariem greșelile care ar putea-o îngropa:
1. Conflictele dintre liderii Dreptei. Vorbim aici în primul rând de animozitățile dintre președintele Traian Băsescu, pe de o parte, și liderul PNL, Crin Antonescu, și cel al PDL, Vasile Blaga, de cealaltă parte. Faptul că șeful statului nu a obținut un „rezultat entuziasmant” cu PMP nu înseamnă că nu are o susținere electorală consistentă atunci când cheamă la luptă cu PSD. Sau că nu are argumente puternice care-l pot îngropa pe Ponta. Nu cred că PNL sau PDL își pot permite să ignore voturile lui Traian Băsescu. De aceea, marginalizarea PMP ar fi o eroare majoră. Abil, Crin Antonescu a înțeles acest lucru și a respins ideea unui pact de necolaborare cu actualul președinte. Există, din păcate, și reglări de conturi chiar în interiorul partidelor de Dreapta. Orice astfel de conflict creează imaginea unei bătălii pentru ciolan, privilegii, nu o intenție onestă de a înfrânge prezidențiabilul Stângii.
2. Competiția dintre prezidențiabilii Dreptei. După ce PNL și PDL au anunțat parteneriatul pentru prezidențiale, care s-ar putea transforma, în timp, chiar întro fuziune, lupta pentru intrarea în turul doi al alegerilor prezidențiale împotriva lui Ponta s-a încheiat. Candidatul comun pe care cele două partide îl vor susține va fi cel care va accede în finală. Cel mai probabil va fi Klaus Iohannis. Ceilalți prezidențiabili ai Dreptei trebuie să înțeleagă asta. Și să se resemneze. Les jeux sont faits, rien ne va plus. Desigur, poate exista și un al doilea candidat, dar el nu va face decât să accentueze imaginea unei Drepte fărâmițate, să sublinieze eșecul coagulării frontului anti-PSD.
Ne puteți urmări și pe Google News
3. Ignorarea de către PNL și PDL a partidelor mici. Este vorba de formațiunile care au obținut scoruri mici la europarlamentare. În primul rând de PNȚCD, Forța Civică, Noua Republică. La prezidențiale orice vot contează. În 2009, Traian Băsescu a câștigat la o diferență de doar 70.000 de voturi. Mai mult, Dreapta are nevoie și de o strategie pentru a atrage electoratul PP-DD și PRM.
4. Blaturile Opoziției cu PSD la nivel local. Tentația unor liberali sau democrat-liberali din teritoriu de a rămâne în alianțe subterane cu PSD trebuie descurajată. Dorința PDL ca liberalii să-și dea demisia din serviciile deconcentrate este legitimă. Asta pentru că PSD nu va face economie de resurse pentru a cumpăra trădători.
5. Subestimarea pericolului reprezentat de mașinăria de strâns voturi a baronilor PSD. Am auzit multe voci din Opoziție convinse că baronii și-a pierdut din forță, că nu au reușit să strângă decât două milioane de voturi la alegerile europene. Lucrurile vor sta cu totul altfel la prezidențiale. Miza acestui scrutin va fi incomparabil mai mare pentru baroni. De prezidențiale depinde libertatea unora și accesul altora la resursele guvernării. Pentru că o înfrângere a lui Victor Ponta va însemna, automat, alungarea PSD de la guvernare.
6. Ignorarea capacității PSD de a „fura” din electoratul neimplicat în prezent. Vasile Dâncu spune că Mircea Diaconu a fost un experiment reușit al PSD. Sunt de acord. A dovedit că poate atrage electorat neimplicat, sedus de notorietatea sa ca actor și indiferent la lipsa de substanță politică. De aceea, nu exclud și o candidatură la președinție. Diaconu poate fi un iepure al PSD, pentru a izola un segment de electorat ce s-ar putea duce către prezidențiabilul Dreptei. De asemenea, pentru a strânge milioanele de voturi care-i lipsesc ca să ajungă la Cotroceni, Victor Ponta poate veni cu o propunere-surpriză pentru funcția de premier, care să-i seducă pe nehotărâți și neimplicați.
Recomandările noastre
