Mircea Marian: "Cu siguranţă, România are nevoie de o nouă Constituţie."
Trebuie prevăzută posibilitatea de înfiinţare a regiunilor, învăţământul de stat nu poate să mai fie gratuit decât dacă vrem să renunţăm la calitate şi este nevoie ca în Legea fundamentală să fie înscrise noi drepturi şi libertăţi, precum libertatea de a primi informaţii. Dar obsesia cu care Traian Băsescu urmăreşte să slăbească legislativul şi să întărească puterea preşedintelui compromite raportul comisiei de analiză a regimului constituţional din România.
Eu înţeleg cât de mult l-a târât pe Băsescu cruda experienţă a suspendării sale din funcţie. Decizia celor 322 de parlamentari a fost nedreaptă şi abuzivă. Întreaga ţară a fost dată peste cap din cauză că domnii Hrebenciuc, Iliescu şi Patriciu aveau o răfuială personală cu preşedintele României. Dar este aproape la fel de incorect ca Băsescu să propună modificarea Constituţiei astfel încât procedura suspendării să fie eliminată sau ca singura răspundere aflată în sarcina şefului statului să fie cea de înaltă trădare.
De ce nu vrea Traian Băsescu să permită ca preşedintele României să fie judecat pentru corupţie? Sau pentru omor? Ce s-ar întâmpla dacă, într-o bună zi, şeful statului - indiferent cum se va numi el - s-ar sui beat la volan şi ar călca un om pe trecerea de pietoni? Sunt convins că se pot găsi exemple din alte state, poate chiar democratice, în care conducătorul ţării este de neatins pe perioada exercitării mandatului. Însă iată ce scrie în Constituţia Statelor Unite ale Americii: preşedintele, vicepreşedintele şi toţi demnitarii civili pot fi îndepărtaţi din funcţie în caz de punere sub acuzare şi condamnare pentru trădare, luare de mită şi alte înalte infracţiuni şi delicte. În 1787, când lumea era dominată de regi cu origini divine, americanii nu se sfiau să-şi suspecteze preşedintele de corupţie. În 2008, România pare că-şi doreşte să fie condusă de un monarh cu mandat limitat în timp.
Pe de altă parte, nu înţeleg de ce comisia prezidenţială nu a propus modificarea infamului articol 103 din Legea fundamentală, care-i permite şefului statului să de semneze premier pe cine vrea el. Un preşedinte aflat în al patrulea an de mandat poate forţa anticipatele dacă parlamentul - care tocmai a primit un vot popular - nu-i acceptă propunerea. O astfel de prevedere este o sursă de abuzuri, şi şeful statului trebuie obligat să-l nominalizeze premier pe cel propus de partidul care deţine majoritatea absolută. Aceeaşi obligativitate trebuie să existe şi în cazul în care nicio formaţiune politică nu controlează peste 50% din parlament, dar se creează o coaliţie care îndeplineşte acest criteriu. Păstrând textul constituţional actual, îi dăm şefului statului posibilitatea să manipuleze formaţiunile politice şi parlamentarii. O astfel de practică aminteşte foarte mult de ceea ce s-a întâmplat în România anilor ’30, când Regele Carol al ll-lea a subminat puterea partidelor pentru a-şi instaura, în final, propriul regim autoritar. Dar poate că de vină pentru ceea ce s-a întâmplat atunci a fost Elena Lupescu.
Recomandările noastre
