Ruşii de la Izvestia avansează un scenariu în care Regele Mihai I ar putea deveni "un stindard ideal pentru consolidarea opoziţiei române".
Am crezut sincer că monarhia ar putea salva România. Puţini eram în anii ‘90, mulţi am mai rămas acum, în 2011... Dar am înţeles că voinţa majorităţii este suverană şi că trăiesc într-o republică consacrată de o Constituţie pe care nu am votat-o, dar pe care trebuie să o respect. M-am revoltat ca orice român de bună credinţă în aprilie 1990, atunci când oamenii lui Ion Iliescu l-au fugărit şi expulzat pe Regele Mihai ca pe ultimul pungaş. Am plâns şi m-am transfigurat de bucurie în magica zi de Paşte din 1992, când un milion de români au umplut străzile Capitalei pentru a-l vedea pe cel despre care învăţaseră la istorie că a fost ultimul Rege al României. Am înţeles raţiunile pentru care Casa Regală a fost de acord cu căsătoria Principesei Margareta, fiica cea mai mare a Regelui Mihai şi a Reginei Ana, cu actorul Radu Duda. Am fost prezentă la acest eveniment şi am trecut, cu emoţie, aproape pe vârfuri, pragul reşedinţei regale de la Versoix. Mulţi dintre invitaţii la nuntă au strâmbat din nas în 1996, atunci când ironia sorţii l-a adus pe Rene Duda, şeful PDSR Iaşi, în imediata apropiere a Regelui nostru, al românilor. Ne plăcea sau nu, Casa Regală a României şi familia Duda s-au încuscrit. Nu era căderea noastră, a românilor, să judecăm, am spus atunci.
Regelui i s-a redat cetăţenia, a revenit în România, Emil Constantinescu l-a ignorat cu graţie şi meşteşug. Iliescu a revenit, la braţ cu Adrian Năstase, Radu Duda a acceptat să lucreze pentru guvernarea PSD. Reprezenta România, spunea el, dar ştia bine că legitima regimul. E problema lui Radu Duda, am comentat atunci. Când Regele Mihai a acceptat să-i înmâneze lui Adrian Năstase un premiu acordat de o revistă, mi-am spus că poate greşi. Sau că resorturile iertării şi ale uitării la un rege îmi sunt inaccesibile. În 2005 şi 2010, când a participat la Paradele Militare de la Moscova, nici măcar n-am mai tresărit, aşa cum nu m-am mirat atunci când prinţul Duda l-a tăiat de pe lista invitaţilor la nunta de diamant a Regelui Mihai cu Regina Ana pe şeful Statului. Nu m-am minunat nici când Regele Mihai i-a permis ginerelui să candideze la Preşedinţia României, nici când s-a apropiat periculos de mult de politică şi de opoziţie, nici când s-a lăsat folosit la jubileul din Parlament, zilele trecute. Ştiţi de ce? Toate acestea sunt gesturi asumate explicit. Un rege are dreptul să greşească, chiar dacă e uns al lui Dumnezeu. Şi cine sunt eu să-l judec pe Regele Mihai?
Una este asumarea explicită a celor două vizite la Moscova, cu totul altceva este ca un cotidian rusesc precum Izvestia, apropiat mai mult de FSB decât de Kremlin, să aplaude revenirea în politica mare a României a Regelui Mihai, iar acesta să nu reacţioneze. De ieri dimineaţă până aproape de ora de închidere a ziarului am tot deschis site-ul Casei Regale, cu speranţa că voi găsi o dezminţire. Nici o reacţie. Mi-e greu să cred că articolul din Izvestia reprezintă altceva decât paie ruseşti pe focul unei dispute politice româneşti. Că ar putea fi citit la Kremlin, la Cotroceni sau în alte cancelarii occidentale în altă cheie decât cea a unei diversiuni FSB. Izvestia ştie bine cum e cu rusofobia românească. Mai mare deserviciu decât să sugereze că Moscova aplaudă preluarea stindardului opoziţiei de către Casa Regală, nici nu se putea face Regelui sau opoziţiei filo-ruse, dacă un astfel de plan ar fi real.
Ne puteți urmări și pe Google News
Nu-l judec pe Regele Mihai, orice ar face. Nu e dreptul meu. Dar îi pot cere să se apere, atunci când numele său şi al Casei Regale a României este târât într-o diversiune de către agenţii unei puteri străine. Mai ales când este vorba de puterea care l-a silit să abdice în 1947, iar acum moare de dragul detronatului şi îi aplaudă frenetic ceea ce numeşte "discursul tronului".
"Nu este foarte clar rolul care-i va reveni lui Mihai în viitorul guvern în cazul viitoarei coaliţii de opoziţie. (...) Singurul obstacol care poate sta în calea dezvoltării unui asemenea scenariu îl constituie vârsta înaintată a fostului suveran. Deşi, pentru anii lui, Mihai afişează o formă fizică excelentă", declară pentru cotidianul rus directorul Cen trului pentru studii balcanice, caucaziene şi central-asiatie al Academiei Ruse, Artiom Ulunian. Aşa să fie, Maiestate? Noi, românii care nu vă judecăm, dar ştim că un monarh domneşte, nu guvernează, şi, mai ales, se situează deasupra partidelor politice, am vrea să ştim.
Nu din Izvestia, ci de la Maiestatea Voastră. Citiţi şi: Iliescu şi PDSR îl voiau "persona non-grata" pe Rege, în 1994
Recomandările noastre
