Între o plimbare în Brazilia şi o tură cu gagicile pe Lacul Sutghiol, Radu Mazăre şi-a pus uniforma de militar (nu, nu cea de ofiţer nazist) şi ne-a chemat la revoluţie. Curajos, Victor Ponta a declarat că-l urmează.
Dacă nu participă la vreo cursă de maşinuţe sau nu se grăbeşte la o petrecere de la un club din Londra.
Toată povestea asta ridicolă cu maoişti care circulă în Jeep, poartă ceasuri cu capete de mort de la Bell&Ross şi-şi petrec vacanţele în insule despre care clasa muncitoare din România n-a auzit în viaţa ei are în ea ceva înfiorător de trist.
Boc a luat-o pe urmele lui Tăriceanu şi nu se mai lasă dus de la Palatul Victoria. PDL, resemnat că nu mai ajunge la putere în următorii 20 de ani, jefuieşte ţara mai rău decât ocupantul turc. Şi care-i alternativa? Nişte adolescenţi întârziaţi, care au destui bani ca să-şi permită să se joace de-a Guevara şi cred că pot glumi cu chestiuni precum blocarea străzilor sau luarea cu asalt a instituţiilor statului. Măcar dacă s-ar deranja să-l întrebe pe Ion Iliescu care a fost efectul internaţional al mineriadelor pe care le-a patronat şi câţi ani a trebuit să stăm în genunchi ca să ne primească măcar în Consiliul Europei.
Bineînţeles că este mai uşor să faci spectacol împreună cu Mazăre, purtând, şmechereşte, o şapcă tip Mao Tze Dun, decât să alcătuieşti un program de guvernare şi un cabinet din umbră. În paranteză fie spus, ar fi corect să ştim de câte ori a fost Ponta în Republica Populară China şi pe banii cui, de vreme ce am fost atât de îngrijoraţi de tainicele vizite ale lui Geoană la Moscova. Ar fi interesant ca România să fie condusă de un politician sponsorizat de Partidul Comunist Chinez.
Fie, Băsescu o fi vreun dictator. Dar vrem să-l înlocuim printr-o revoluţie culturală, cu o pastişă a Bandei celor patru? Cinstit vorbind, între revoluţia pe care ne-o promite Mazăre şi anticipatele, dublate de ruperea acordului cu FMI, pe care le cere Ponta nu văd decât o diferenţă de metodă, pentru că finalul ar fi acelaşi. Nu mă refer la "omorârea" lui Băsescu, la care instigă liderul modernei social-democraţii din România. Ci la haosul care ar urma în economie. Mult lăudatul sistem al alegerilor uninominale, care urma să "primenească" clasa politică, are deocamdată un singur merit: costă enorm.
Nu mă refer la donaţiile oficiale, înregistrate de către impotenta Autoritate Electorală Permanentă, ci la banii negri. O estimare neoficială era de minimum 200.000 de euro pentru un colegiu. Înmulţiţi această sumă cu 473, numărul senatorilor şi deputaţilor, şi apoi cu doi, numărul candidaţilor cu şansă dintr-un colegiu, şi veţi vedea cam cât costă anticipatele lui Ponta.
Nu vă faceţi iluzii: niciun candidat nu va scoate aceşti bani din buzunarul propriu. Îi vor obţine din sponsorizări de la firme, care apoi îi vor recupera sifonând bugetul statului. Iar după alegeri, în cazul în care PNL şi PSD reuşesc să alunge FMI-ul, de unde vor fi bani pentru a acoperi deficitul bugetului de pensii, estimat la 3,6 miliarde de euro? Vor reuşi aceste partide să plătească pensiile, să majoreze salariile bugetarilor la nivelul din iunie 2010, să facă investitiţii în infrastructură şi să reducă fiscalitatea? Fără asistenţă financiară din partea UE şi a Fondului? La nici una dintre aceste întrebări nu ne răspund nici Ponta şi nici Antonescu.
Este mai simplu să te duci la televiziunile domnilor Vîntu şi Voiculescu şi, în locul unor răspunsuri care ar putea enerva electoratul, să proclami revoluţia şi să anunţi că Băsescu va fi "omorât".
America Latină şi Orientul sunt pline de politicieni care-l imită Guevara, dar visează să ajungă precum Kim Ir Sen. Luaţi-l pe Hugo Chavez: poartă o bască asemănătoare cu cea a liderului pesediştilor români şi a scos Venezuela de sub acordul cu FMI. Acesta este programul pe care Ponta, Mazăre şi Vanghelie vor să ni-l prezinte la 15 octombrie?
Recomandările noastre
