EDITORIALUL EVZ: Golanii din fotbal parfumaţi cu Armani şi parpalacul şifonat al Securităţii

EDITORIALUL EVZ: Golanii din fotbal parfumaţi cu Armani şi parpalacul şifonat al Securităţii

Jucătorii şi arbitrii intră pe teren. Sunt îmbrăcaţi frumos. Peste echipamentul de joc poartă tricouri albe, pe care scrie "NU violenţei, NU rasismului"!

Noul stadion din Ploieşti arată fabulos în nocturnă. Chiar dacă mai mic decât suratele ei din Bucureşti sau Cluj, este parcă mai cochet. 15.000 de suporteri cântă. Atmosfera e fantastică. Exact ca la marile meciuri europene. "Uite că se poate şi la noi!", îmi zic, şi ceva care seamănă a amestec de mândrie şi patriotism îmi dă târcoale. Avea să-mi iasă repede pe nas.

Aţi observat la noii noştri miliardari că degeaba se îmbracă de la cele mai scumpe case de modă, degeaba se cocoaţă în cele mai luxoase limuzine, degeaba îşi petrec vacanţele în cele mai exotice locuri, tot miros a ţoape de la o poştă? Îi dă de gol haina pe care nu ştiu să o poarte şi stă pe ei ca pe gard. Îi trădează flegma zvârlită la stop pe geamul de la Maserati. Îi demască chicoteala tâmpă a pipiţei siliconate, lăfăită în baldachin pe plaja din Bali. Îi vădeşte vorba mitocănească şi manierele de maidan. Ei doar seamănă cu bogătanii "de dincolo", dar falsul le iese prin toţi porii. Aşa, şi de sub spoiala de civilizaţie a cochetului stadion din Ploieşti, a ieşit repede la suprafaţă mârlănia. Evenimentele sinistre de duminică nu sunt întâmplătoare. Ele sunt consecinţa firească a faptului că fotbalul, ca şi multe alte hălci din ţară, a intrat pe mâna unei găşti de golani, de borfaşi şi de parveniţi. Cu flerul tâlharului, au amuşinat afacerea. Sunt stat în stat, zic că se supun doar regulilor FIFA şi UEFA, n-au treabă cu legile româneşti. Alde Becali, Mircea Sandu, Dragomir au devenit Modele. Tinerii îşi doresc să fie ca ei, pentru că au bani cu lopata, dau cu pumnul, sunt "jmecheri", sfidează legile. Cele mai halucinante momente nu au fost pe stadion, ci în studiourile televiziunilor. Crainicii lingăi s-au întrecut să-l perie şi să-l compătimească pe Becali. Ba chiar să-l sfătuiască să-şi retragă echipa din teren, când încă meciul nu se terminase oficial. Becali s-a văicărit ca un lebădoi părăsit. Iar când a susţinut că jucătorii Stelei nu trebuiau eliminaţi, "ce, să se lase călcaţi în picioare?" (11, plus rezervele, contra unu) realizatorii ăştia, ziariştii ăştia, i-au ţinut hangul. I-ar fi dat dreptate şi dacă i-ar fi făcut limbrici sau i-ar fi scuipat, numai să nu se supere vedeta, să închidă şi să intre la altă televiziune moartă după rating şi mizerie.

Scârboşenia asta se numeşte instigare. Jucătorii au fost încurajaţi să-şi facă singuri dreptate. Pe viitor, ştiu ce au de făcut. Ca patronul lor, mentorul naţiunii, când i s-a furat limuzina. Câteva zile la arest, din care a ieşit şi s-a suit tot în Maybach. Haiducia promovată la TV! Doar proştii aşteaptă să le facă statul dreptate. Noi, "jmecherii", suntem peste stat şi peste lege! Înainte de 1989, traseele pe care trecea coloana lui Ceauşescu erau înţesate cu securişti. Mulţi erau în civil, chipurile să nu fie remarcaţi. Costumele atârnau pe ei, tunşi "pierdut", ceafa bronzată, feţe neghioabe, păreau că atunci fuseseră luaţi de la oi, îmbrăcaţi la repezeală cum se nimerise şi aruncaţi pe traseu. Îi recunoştea toată lumea. Unii râdeau de ei, alţii se temeau. O cunoştinţă mi-a povestit că o rudă, care ajungea la Bucureşti din an în Paşti, mergea pe Calea Victoriei, admirând vitrinele. A început să plouă. O Dacie neagră, mergând pe lângă trotuar, le-a împărţit "băieţilor", răsfiraţi din zece în zece metri, fulgarine. Probabil că provincialul nostru semăna cu ei, de vreme ce a venit acasă cu un balonzaid în stare acceptabilă. "Nepoate, ce vă văitaţi voi aicea, că e rău? Uite ce grijă are statu' de voi: cum stă să plouă, cum vă dă parpalace gratis!" După 1989, securiştii ăia penibili de traseu, dirijaţi de şefii lor, au pus mâna pe ţară. Şi fac ordinea, după bunul plac, aşa cum făceau odată pe Calea Victoriei. Şi acum, lumea se teme de ei. Grav este că s-au înmulţit cei care, ca omul nostru, îi admiră şi se bucură la un parpalac. La un meci trucat. La o bătaie.

Ne puteți urmări și pe Google News