Reducerea cu 25% a salariilor celor care lucrează în companii cu capital majoritar de stat este o măsură firească.

O strategie eficientă de reducere a deficitului bugetar nu avea cum să ocolească aceste „găuri negre”, în care huzuresc de o bună bucată de vreme soţii, soţiile, fiii, fiicele, amanetele politicienilor. Altfel spus: clientela politică.

România nu-şi poate permite să fie un stat social. Costurile cu aparatul bugetar sunt foarte mari. Există ţări care au limitat prin lege sumele din PIB ce pot fi cheltuite cu funcţionarea statului. România nu se numără, din păcate, printre ele. După Revoluţie, guvernele autohtone au cumpărat voturi cu ajutoare sociale, inclusiv de la cei care nu aveau nevoie să fie asistaţi.

Tot din raţiuni electorale, schemele de personal din sectorul bugetar au fost umflate, în mod iresponsabil, de aceleaşi guverne, indiferent de culoarea lor politică. Presiunea bugetară exercitată de angajaţii din companiile, regiile şi socie tăţile de stat nu poate fi ignorată de actualul guvern.

Dacă îşi propune să reducă cheltuielile bugetare „bob cu bob”- cum spunea Andreea Paul-Vass, consiliera primului-ministru - guvernul trebuie să taie costurile în toate domeniile. Dacă indemnizaţiile pentru mame nu scapă de ajustări, nu văd de ce personalul companiilor de stat ar trebui să fie discriminat pozitiv.

Economiile pe care statul le va face prin reducerea acestor salarii nu sunt de neglijat, având în vedere nivelul de salarizare destul de ridicat. De pildă, la Hidroelectrica lucrează aproximativ 5.300 de angajaţi, iar venitul mediu per angajat este de 5.020 lei. Alte exemple sunt: Romgaz - 6.050 de angajaţi/4.044 lei venit mediu, Societatea Naţională a Lignitului „Oltenia” - 8.758 de angajaţi/2.812 lei venit mediu, Compania Naţională a Huilei - 9.968 de angajaţi/3.006 lei venit mediu.

Problema este că lucrurile nu trebuie să se oprească aici. Participaţiile minoritare ale statului român la diverse societăţi privatizate în trecut, care nu aduc sume importante la bugetul de stat, ar trebui vândute. Instituţiile ineficiente, sau cele cu atribuţii similare trebuie desfiinţate, bineînţeles după efectuarea unui audit instituţional profesionist şi independent. Ca să nu mai vorbim de simplificarea mecanismelor de accesare a fondurilor europene sau de angajare a achiziţiilor şi investiţiilor publice.

Pentru a avea o reformă eficientă a statului , selecţia bugetarilor care îşi vor păstra locurile de muncă va trebui să se facă după criteriul competenţei. Performanţele acestora trebuie evaluate de entităţi independendente, nu de şefii instituţiilor numiţi pe criterii politice.

Preşedintele Traian Băsescu a cerut PDL să nu favorizeze clientela politică. Mă îndoiesc că acest lucru se va întâmpla cu adevărat. Recent, guvernul PDL a promovat două ordonanţe de urgenţă neconstituţionale, care protejau cadrele de nădejde ale partidului din conducerea deconcentratelor. Va fi depolitizată administraţia în ceasul al 12-lea? Va renunţa PDL, sau orice partid care ar veni la putere, la a controla deconcetratele, prin care firmele clientelare sifonează bani de la buget? Greu de crezut. Mai ales în vreme de recesiune, când primele afaceri care trebuie protejate sunt cele ale firmelor de partid. Riscăm astfel să avem o administraţie mai suplă, dar deprofesionalizată.

Funcţionarii incompetenţi, care vor rămâne în sistem pentru că au spate politic, vor lua multe decizii atacabile în justiţie, iar statul va trebui să plătească pentru greşelile lor. Risipa de resurse bugetare va continua. Va lupta guvernul cu evaziunea fiscală? Inspectorii ANAF nu vor mai primi telefoane de la şefii lor politici, pentru a trece cu vederea evaziunea săvârşită de aceleaşi firme de partid? M-aş mira.

Totuşi, pentru ca PDL să mai aibă o şansă la viitoarele alegeri , trebuie ca guvernul să evite cu orice preţ majorarea TVA şi a cotei unice de impozitare. Adoptarea la toamnă a unor astfel de măsuri va genera costuri politice majore pentru democrat-liberali. Ca să nu mai vorbim de efectele sociale şi economice negative: inflaţie, scăderea puterii de cumpărare şi a consumului.