Mircea Marian: „Cine s-ar fi aşteptat ca Mircea Geoană (a.k.a. «Prostănacul») să obţină tocmai acum prima sa victorie asupra oamenilor lui Traian Băsescu?”

Geoană n-a mai bătut pe nimeni din primăvara lui 2005, când l-a lăsat pe Ion Iliescu fără preşedinţia PSD. Dar senatorii PDL care s-au năpustit - prosteşte, fără niciun plan - asupra preşedintelui Senatului şi-au rupt dinţii, după vreo două săptămâni de asalturi sterile.

Nimic nu oglindeşte mai bine debandada conducerii centrale a PDL decât această tentativă de a-l asigura pe Băsescu că nu are în spate un „Nr. 2” care să plănuiască o nouă suspendare a şefului statului. Interesant este că au fost persoane în PDL care au spus de la bun început că senatorii partidului au plecat „câine surd la vânătoare”, după cum se spune.

Raluca Turcan, care nu are vocaţia de franctiror al lui Cristian Preda, a scris pe blogul ei că decizia a fost luată „pe picior”. Şi liderii UDMR - care, corecţi faţă de partenerii lor, au susţinut demersul senatorilor democrat-liberali - s-au plâns că nu există nicio viziune strategică.

Dar, în pofida avertismentelor, Biroul Permanent Naţional al PDL a decis să continue acţiunea de înlăturare al lui Geoană. Şi, cum s-a terminat totul? PDL s-a retras schelălăind, anunţând că aşteaptă ca Geoană să sesizeze Curtea Constituţională. O să aştepte mult şi bine.

Nu vreau să-i fac apologia marelui strateg şi politician Mircea Geoană. În privinţa sa, rămâne cum am stabilit. Dar impresia mea este că majoritatea liderilor PDL nu mai sunt în stare să se concentreze deloc pe jocul politic şi de imagine. Ca să nu mai vorbim despre interesul public, fiindcă am irosi timpul.

În afară de Emil Boc şi de vreo câţiva parlamentari şi europarlamentari, conducătorii partidului nu se mai gândesc decât cum să-şi decupeze o felie cât mai mare din tortul guvernării. Uitaţi-vă la Elena Udrea: după ce ne promite nişte sate „Potemkin”, îşi mai instalează nişte prietene şi partenere de afaceri în structurile aparatului de stat.

Şefa Inspectoratului Teritorial de Muncă Bucureşti, soţia parapsihologului Aliodor Manolea, vine din sectorul şase, unde se află colegiul lui Udrea. Directoarea Companiei Naţionale de Investiţii, Ana Maria Topoliceanu, a fost parteneră de afaceri cu ministrul dezvoltării regionale.

Cam asta fac şi Videanu, Berceanu şi Blaga. Berceanu, de exemplu, refuză să respecte acordul cu UDMR şi să o schimbe pe protejata sa, Ruxandra Brutaru, de la conducerea TAROM, deşi această companie a înregistrat anul trecut pierderi de 21 de milioane de euro. Videanu a umplut structurile companiilor din energie cu prietenii din partid.

Blaga a uitat că, înainte de a fi numit şef la Interne, a promis că va face curăţenie la DGIPI. Zilele trecute însă, directorul SRI, George Maior, a spus că „speră” ca ancheta la UM 0962 să se finalizeze, pentru că „interesează întreaga comunitate de informaţii”. Rareori am văzut un director de serviciu secret vorbind atât de tranşant despre mizeria - pe care noul regim o menţine şi, foarte probabil, o face cu interes - de la Direcţia de Informaţii a Internelor.

Lupta senatorilor PDL, şi implicit a lui Traian Băsescu, cu Mircea Geoană îi priveşte. Un obişnuit joc pentru putere, fără legătură cu interesul public. Dar, repet, mă îngrijorează degringolada şi lipsa de viziune a celor care ne conduc. E foarte bine că guvernul face un efort să respecte acordul cu FMI. Dar nu este suficient pentru a face reformă.

România chiar are nevoie de o nouă Constituţie, printre altele. Conflictul stupid cu Geoană arată însă că PDL nu poate şi nu vrea să negocieze un acord prin care două treimi din parlament să voteze schimbarea legii fundamentale. Nu modificarea Constituţiei pare a fi ceea ce vrea PDL, ci un bâlci din care să reiasă că cei din PSD şi PNL se opun voinţei poporului. Meschină mentalitate, proastă perspectivă pentru România.