Ioana Lupea: „N-au trecut bine alegerile prezidenţiale, că partidele politice au intrat în campania electorală pentru scrutinul din 2012”.

Temele au fost fixate - Constituţia şi pericolul maghiar -, tranşeele săpate, alianţele încheiate, atmosfera s-a încordat brusc, iar de pe ecranele televizoarelor a început să curgă în valuri propaganda. Ar fi sănătos pentru societate ca declaraţiile politicienilor din următorii doi ani să fie însoţite de avertismentul „publicitate electorală”.

Chiar şi câteva dintre viitoarele greve, cum este cea de la metroul bucureştean instigată de pesedistul Ion Rădoi, ar merita un timp de antenă separat, sub acelaşi avertisment. Partidul Democrat Liberal şi-a adjudecat tema revizuirii Constituţiei şi se va prezenta alegătorilor ca apărătorul voinţei exprimate de ei la referendumul din noiembrie 2009.

Este improbabil ca partidele parlamentare să ajungă la un consens privind textul Constituţiei până în 2012 în condiţiile în care multe dintre propuneri sunt marcate de conflictele politice din primul mandat de preşedinte al lui Traian Băsescu, pleacă de la resentimente personale încă vii. Nici măcar PDL nu-şi doreşte o dezbatere pe fond asupra revizuirii care ar pune în pericol guvernarea. UDMR are puncte de vedere diferite, inclusiv în chestiunea structurii parlamentului.

Incapacitatea partidelor de a se ridica deasupra emoţiilor, intereselor conjuncturale şi jocurilor de putere face din revizuirea Constituţiei doar o armă electorală pe care Traian Băsescu a pus-o deja în mâna PDL împotriva PSD şi PNL. Parlamentul unicameral şi reducerea numărului de parlamentari au fost declarate de Emil Boc, premier şi preşedinte de partid, subiecte ce nu vor fi supuse negocierii politice, fiind de altfel şi singurele idei enunţate public de liderii democrat-liberali.

Nici nu au nevoie de mai multe pentru a puncta în faţa adversarilor, având de partea lor acel „da” majoritar de la referendum. Primul act al campaniei electorale nu s-a jucat însă ieri, atunci când Crin Antonescu şi Victor Ponta au părăsit teatral şi premeditat discuţiile convocate de Traian Băsescu pe subiectul revizuirii Constituţiei, ci la sfârşitul săptămânii trecute. Atunci a devenit evident că glonţul de aur al opoziţiei împotriva PDL va fi pericolul maghiar, nu întâmplător resuscitat în preajma zilei de 15 martie şi cu trimitere la evenimentele de la Târgu-Mureş.

Pretextul isteriei antimaghiare este ridicol: cei 300 de aleşi locali maghiari din Harghita, Covasna şi Mureş au solicitat oficializarea statutului de limbă regională a maghiarei. De facto, potrivit legilor româneşti adoptate inclusiv în timpul administraţiei PSD, limba maghiară poate fi utilizată în raporturile dintre cetăţeni şi instituţiile statului. În concluzie, mult zgomot pentru nimic.

PSD, cu ajutorul televiziunilor prietene Realitatea TV şi Antena 3, a readus la viaţă fantomele din Vatra Românească şi Partidul România Mare, instrumente politice inventate şi mânuite de Ion Iliescu încă din primii ani de democraţie originală. A fost activat şi agentul acoperit al PSD în BOR - episcopul de Harghita şi Covasna Ioan Selejan, care a cerut nici mai mult, nici mai puţin deplasarea urgentă în zonă a ministrului administraţiei şi internelor Vasile Blaga.

Pericolul maghiar” inflamat din nou de Victor Ponta, Titus Corlăţean, Corneliu Vadim Tudor şi chiar de vechi liberali ca Radu Câmpeanu nu reprezintă doar un puseu naţionalist al opoziţiei, ci este, probabil, strategia prin care PSD încearcă să-şi rezolve obsesia voturilor din Ardeal. Ocazii pentru a reaprinde fitilul interetnic vor mai fi.

PDL s-a angajat în faţa UDMR că va adopta statutul minorităţilor naţionale, iar Traian Băsescu a adus în discuţie necesitatea regionalizării României pentru a atrage banii europeni. Avertismentul lui Victor Ponta a fost clar: „Faptul că numai partidele de opoziţie au reacţionat la asemenea provocări, nu şi preşedintele şi primul-ministru, arată o complicitate politică, ceea ce este foarte rău şi este bine ca românii să o ştie”.

PSD a învăţat din experienţa unor ţări ca Ungaria că, în timp de criză economică, oamenii sunt mai sensibili la discursurile xenofobe şi că naţionalismul populist aduce voturi. Pentru PSD nu contează că aceste voturi ar putea intra în buzunarul PRM, atât cât cel care le pierde este Partidul Democrat Liberal.