Până să se inventeze internetul, nu mi-aș fi imaginat cum ar fi fost lumea fără hârtie. Nici azi nu vreau să mi-o imaginez, că fără, cărți, reviste sau ziare pe hârtie aia nu ar mai fi lumea în care aș vrea să trăiesc!

Mi-aduc aminte că în anii 1990 guvernul Văcăroiu șantaja presa care lupta pentru insatuararea statului de drept cu tăierea porției de la singurul producător, celebra fabrică “Letea” Bacău.

Este fără tăgadă că hârtia a contribuit, poate ca nici un material, la evoluția lumii. Îmi place să cred că hârtia îi va supraviețui internetului, și implicit memoria digitală, cel care acum pare să aibă numai el viitor. Dar, totuși, dacă lumea rămâne dintr-o dată fără curent electric? Memoria digitală nu va dispărea așa cum a și apărut?

Hârtia și papirusurile vor mai fi găsite peste sute-mii de ani, așa cum și noi tot mai decoperim. Asta îmi place să cred, deși nu-mi doresc să se aleagă praful de toată tehnologia la care omenirea a ajuns în așa de puțini ani la scara istoriei.

După ce i-am dat hârtiei ce i se cuvine, ia să vedem de unde vine?

Papirusul, primul material asemănător hârtiei, era folosit de egipteni încă din anul 4000 î.Hr. El era obţinut prin presarea tulpinilor de trestie până când deveneau nişte foi subţiri şi rezistente, potrivite pentru scris.

Hârtia, sub forma pe care o cunoaştem astăzi, a fost inventată în China în anul 105 de un eunuc de la Curtea Imperială, pe nume Cai Lin.Înainte de această invenţie, chinezii scriau pe mătase, care era foarte costisitoare, sau pe tăbliţe de bambus, care erau prea grele. Cai Lin a inventat o alternativă mai ieftină şi mai uşoară. El a anunţat Curtea că produsese hârtia, un amestec de coajă de copac, năvoade şi lemn de bambus, pe care le presase şi din care obţinuse un material foarte subţire pe care se putea scrie cu uşurinţă.

Istoria ne arată că acesta nu a inventat ceva cu totul nou, ci doar a adus îmbunătăţiri unui produs deja existent. Înainte de apariţia acestei hârtii exista, cel puţin din anul 49 î.Hr. un tip de hârtie produsă din cânepă, o plantă fibroasă asiatică.

Chinezii foloseau hârtia şi în alt scop decât scrisul: de pildă, pentru a împacheta diferite obiecte, cu rol decorativ sau ca îmbrăcăminte. După câteva sute de ani, noua hârtie şi micile variaţii ale acesteia au înlocuit definitiv mătasea, bambusul şi tăbliţele de lemn ca suport pentru scris.

În jurul anului 600, călugării budişti au adus arta producerii hârtiei şi în Japonia, unde aceasta a devenit în scurt timp unicul material pentru scris, precum şi materialul folosit pentru confecţionarea păpuşilor, a evantaielor şi a pereţilor despărţitori ai caselor. În anul 750, chinezii au intrat în răboi cu arabii, iar mulţi dintre ei au fost capturaţi. Pentru a fi eliberaţi, aceştia le-au promis arabilor că îi vor învăţa secretele producerii hârtiei.

Deşi a durat ceva timp, cunoştinţele căpătate de arabi în acest domeniu au ajuns şi în Europa. Arabii au construit prima fabrică de hârtie în oraşul spaniol Xativa în jurul anului 1000, care a fost preluată de mauri, după ce armatele europene i-au izgonit pe arabi. Acest eveniment a fost considerat unul pozitiv, fiindcă în acest fel arta fabricării hârtiei s-a răspândit în Europa Creştină.

Până în jurul anului 1250 Italia era principalul producător şi exportator de hârtie, iar pe la mijlocul sec. al. XIV lea călugării francezi au început să fabrice hârtie pentru a scrie textele sfinte. Problema consta în faptul că textul era scris pe hârtie cu peniţa, astfel că informaţia, deşi hârtie se găsea din belşug, nu putea fi răspândită pretutindeni.

Şi germanii au început ulterior să fabrice hârtie (cu ajutorul de specialitate al italienilor), reuşind să îmbunătăţească mult procesul de producţie şi calitatea produsului. Apoi, în 1453, Johannes Gutenberg a inventat tiparul mobil. Cărţile, care până atunci nu se regăseau decât în posesia câtorva persoane de seamă, membri ai familiilor regale şi ai clerului, au devenit accesibile tuturor, inclusiv oamenilor de rând. Pe măsură ce oamenii au învăţat să citească, a crescut şi cererea de material tipărit, dar şi cererea de hârtie.

În următoarele două secole fabricarea hârtiei a ajuns la nivel mondial, răspândindu-se şi în lumea nouă. Prima fabrică de hârtie a fost construită în Mexic, în jurul anului 1680, după care americanul William Rittenhouse a înfiinţat prima fabrică de hârtie din America de Nord, la Philadelphia.