Din cauza neinspirației unui antrenor, Gheorghe Hagi a pierdut ocazia de-a deveni campion al Spaniei.
Înainte de-a deveni patron și antrenor la FC Viitorul (n.r - a demisionat de pe banca tehnică săptămâna trecută), Gică Hagi a fost un fotbalist uriaș, care a trecut pe la Real Madrid și FC Barcelona. În 1990, după Mondialul din Italia, mijlocașul român semna cu gruparea spaniolă, care plătea, oficial, 4,5 milioane de dolari celor de la Steaua București.
La 25 de ani, machidonul avea șansa de-a îmbrăca tricoul unui club legendar și de-a fi coleg cu fotbaliști uriași ai acelor vremuri, ca spaniolul Emilio Butragueno sau mexicanul Hugo Sanchez.
La fel ca și pentru ceilalți fotbaliști români, colegi de generație cu Hagi, șocul acomodării cu rigorile din Vest, cele sociale și sportive, a fost unul resimțit puternic. „Decarul” naționalei s-a remarcat cu câteva sclipiri specifice, dar per total a avut un prim sezon neconvingător pe „Santiago Bernabeu”.
Echipa era antrenată de legendarul Alfredo Di Stefano, care a fost zburat repede de pe banca tehnică, din cauza rezultatelor slabe. I-a urmat pentru o scurtă perioadă Ramon Moreno Grosso, apoi a fost instalat sârbul Radomir Antici.
Tehnicianul decedat în acest an, pe 6 aprilie, a adus stabilitate la Real și i-a dat încredere lui Hagi, care se simțea stingher în capitala Spaniei. Dar începutul modest de sezon îi scosese pe „albi” din lupta pentru titlu. Campioană în 1991 a fost FC Barcelona, urmată de Atletico Madrid. Elevii lui Antici încheiau podiumul și rămâneau cu puternicul gust al eșecului.
Conducerea a fost mulțumită de munca lui Radomir, așa că antrenorul a început și stagiunea 1991-1992. Și lucrurile mergeau bine. Real a dominat Primera Division o mare parte a sezonului, dar la începutul anului 1992 a înregistrat trei meciuri fără victorie. Președintele Ramon Medonza l-a adus la club pe olandezul Leo Beenhacker, în postura de director sportiv.
Recomandările noastre
