Elvira Godeanu, una dintre cele mai mari actrițe ale teatrului românesc, a avut o viață marcată de succes, dar și de o dramă profundă care i-a definit copilăria. În spatele strălucirii scenei, a aplauzelor și a rolurilor memorabile, se ascundea o poveste de suferință, abandon și luptă interioară.

Tatăl ei, Constantin Glodeanu, a părăsit familia chiar în ziua în care Elvira s-a născut, un gest care avea să o urmărească toată viața.

Un tată absent și o mamă devastată

Elvira Godeanu s-a născut cu numele de familie Glodeanu, însă ulterior și-a schimbat numele în Godeanu, o modificare subtilă care i-a oferit un aer mai artistic și mai elegant.

Această schimbare nu a fost întâmplătoare. Mulți artiști din perioada interbelică își ajustau numele pentru a avea o sonoritate mai rafinată și mai ușor de reținut.

Elvira s-a născut pe 13 mai 1904, la București.

În loc să fie întâmpinată cu bucurie, venirea ei pe lume a fost umbrită de decizia tatălui de a pleca. Constantin Glodeanu își dorise un băiat, iar când a aflat că soția sa, Josefina, a născut o fetiță, a ales să dispară.

A fost un abandon brutal, care a lăsat urme adânci în sufletul mamei Elvirei.

Mama ei a vrut să se spânzure

Josefina, devastată de plecarea soțului, a refuzat inițial să își alăpteze copilul, copleșită de tristețe și de sentimentul de respingere.

Durerea ei a fost atât de mare încât, într-un moment de disperare, a încercat să își pună capăt zilelor.

„Disperată, mama a încercat să se spânzure în podul casei, dar bunicul a urmărit-o și a smuls-o în ultima clipă din ștreang.

Era un șoc prea puternic pentru ea. Nimic nu o mai atrăgea, se însingurase de lume, avea cumplite crize de melancolie”, avea să povestească Elvira Godeanu mai târziu.

Josefina nu și-a mai refăcut viața. Deși surorile ei au încercat să o convingă să se recăsătorească, ea a refuzat.

„Tot restul vieții a trăit ca o sfântă, nu a mai existat nici un alt bărbat pentru ea.

Și acum simt o strângere de inimă, când îmi amintesc cum o găseam cu ochii în lacrimi, lângă fotografia lui tata, care se afla pe masă, în camera noastră”, mărturisea actrița într-un interviu.

Copilăria, marcată de absența tatălui

Pentru Elvira Godeanu, absența tatălui a fost o rană deschisă. În copilărie, își imagina că într-o zi el se va întoarce.

„Când eram copil, tot timpul sărutam această poză, o mângâiam și îl așteptam. 'Când vine tata, vreau să-l văd!'.

Mi se spuneau tot felul de minciuni: tata o să vie, dar n-a venit. Eu nu l-am văzut pe tata niciodată în carne și oase”, spunea ea.

Pe măsură ce a crescut, a realizat că tatăl ei nu avea să revină. A fost un moment de furie și de eliberare.

„Când m-am făcut mare și mi-am dat seama de felul nemilos în care s-a purtat cu noi, am rupt fotografia.

L-am urât cumplit. Am fost, într-un fel, un copil orfan. Am trăit hăituită de această absență”, mărturisea actrița.

Elvira și-a petrecut copilăria și adolescența la Târgu-Jiu, apoi s-a mutat cu mama sa la Caracal, unde Josefina a lucrat la un pension.

În 1921, Elvira Godeanu a ajuns la București și s-a înscris la Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică, unde a studiat la clasa marelui actor Constantin Nottara.

Cariera unei actrițe de excepție

Talentul Elvirei Godeanu a fost evident încă de la început. A debutat la doar 21 de ani, pe scena Companiei Tantzi Cutava-Mișu Fotino, iar succesul nu a întârziat să apară.

A fost angajată la Teatrul Lucia Sturdza Bulandra, iar în 1929 a ajuns la Teatrul Național din București, unde a fost remarcată de Liviu Rebreanu, directorul instituției.

Elvira Godeanu a interpretat roluri memorabile din dramaturgia română și universală.

A fost una dintre marile interprete ale personajului Zoe Trahanache din „O scrisoare pierdută” de Ion Luca Caragiale, dar și protagonista unor piese celebre precum „Gaițele” de Alexandru Kirițescu, „O noapte furtunoasă” de Caragiale sau „Elisabeta, Regina Angliei” de Ferdinand Bruckner.

A fost distinsă cu numeroase premii și onoruri, printre care Ordinul „Meritul Cultural” și titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Române.

A jucat alături de mari actori ai vremii, precum George Vraca și Ion Iancovescu, și a fost considerată una dintre cele mai elegante și talentate actrițe ale generației sale.