Liviu Dragnea confiscă referendumul pentru familie! Haideți să nu mergem la vot! Acest mesaj poate fi regăsit destul de des în ultima vreme. Și pentru că este asumat și unii oameni pe care-i apreciez, voi analiza implicațiile absenteismului.

Referendumul de modificare a Constituției în sensul în care „familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între un bărbat și o femeie, pe egalitatea acestora și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor”, o precizare mai exactă a formulei existente, care conține (doar) cuvântul “soți”, a devenit subiect de dispută politică. Cum se putea altfel?

Tema principală a majorității comentariilor potrivnice acestei inițiative este că referendumul este o creație a lui Liviu Dragnea & Co și de aceea trebuie boicotat. O afirmație care face carieră pe rețelele sociale, găsind numeroși adepți. Ceea ce se întâmplă în realitate, este faptul că în mod “subtil”, partizanii boicotării referendumului intră într-o logică a radicalismului, transformând și această temă într-un soi de exercițiu de luptă de clasă.

Personal, am anunțat public că voi merge la referendum și că voi vota DA, pentru că așa cred că trebuie să procedez ca tată interesat de modul în care va arăta societatea pe care o lăsăm copiilor noștri. Atitudinea mea nu înseamnă că sunt împotriva vreunei minorități sexuale, sau că încerc să le iau din drepturi. Pe care de altfel încă nu le au în România. 

Este pur și simplu un răspuns la starea de confuzie care bântuie prin lumea largă, un răspuns pe care o societate responsabilă trebuie să-l dea unor întrebări puse de o generație mult mai tehnologizată, dar și mai ruptă de viața reală. Iar acum avem posibilitatea să le arătăm ce înseamnă să alegi, de a spune DA sau NU.

Aceasta ar trebui să fie tema dezbaterii publice, nu implicarea lui Liviu Dragnea, a PSD-ALDE în organizarea referendumului, un act "contabil" al unei inițiative civice.

Vreau să mai spun încă o dată că pe mine nu mă interesează cine-l organizează, ci rezultatul referendumului. Aș vrea să văd că sunt combătut cu argumente serioase, că trebuie să dau răspunsuri serioase, nu să tot scriu numele liderului PSD în răspunsurile pe care le dau pe Facebook.

Aș vrea să văd că influencerii ne anunță că românii vor veni la vot în număr mare pentru a lua o decizie legată de viitorul copiilor lor. Nu că sunt îndemnat să nu mă duc la vot pentru că hotărârea de guvern va fi semnată de Viorica Dăncilă. O asemenea abordare ne arată nivelul scăzut de cultură politică, mentalitatea tribală pe care folosim în judecarea momentelor importante ale istoriei.

Dacă vreți, se poate face o paralelă cu sărbătorirea Anului Centenar, un moment istoric împănat cu tot soiul de festivități și proiecte dezlânate, în care partizanatul politic înseamnă tăierea unei hălci cât mai mari din bugetele alocate, fără a avea nici un plan coerent, fără cea mai mică preocupare față de rezultatul acestuia. Rezultatul previzibil este că nimeni nu va învăța nimic din ceea ce a însemnat perioada Marelui Război, zbuciumul anilor 1918-1919.

Revenind la implicarea PSD-ALDE în această operațiune vreau să spun că mi se pare de o stupizenie fără margini reacția acelor partide care au anunțat că vor vor boicota referendumul, neînțelegând că așa intră în jocul politic și îi dau pe tavă lui Liviu Dragnea toate oportunitățile strategice și de imagine. 

Ce-i împiedică pe liberalii lui Liviu Orban să preia inițiativa? Doar au votat alături de alți parlamentari pentru organizarea referendumului. Au altă părere, cred că familia se întemeiază (doar) pe soți, care la un moment dat pot fi doi bărbați sau două femei? Dacă este așa, au dreptate să boicoteze, deși mai cinstit ar fi să voteze NU.

Dar dacă nu cred asta, fac o prostie imensă neimplicându-se în organizare. La fel consider și în privința celorlalți, de la Dacian Cioloș la Victor Ponta, trecând prin USR. Deși în cazul ultimilor am unele certitudini privind perspectiva lor asupra familiei. 

Lăsându-l singur pe Liviu Dragnea în organizarea și asumarea opțiunii de participare la vot, toți ceilalți lideri politici greșesc tactic. De fapt, au greșit atunci când au ignorat proiectul de lege depus la Parlament din 23 mai 2016, mai ales dacă ne amintim că guvernul lui Dacian Cioloș a stat la putere până în data de 4 ianuarie 2017.

Greșesc și strategic întrucât pun Biserica Ortodoxă Română într-o postură ciudată, de a fi aliată cu PSD, deși nu-și dorește acest lucru. Iar democratic ignoră semnăturile a trei milioane de oameni care și-au dorit ca acest referendum să aibă loc. 

Sfătuit de consilierii săi, Liviu Dragnea s-a urcat pe acest val. Numai că nu este bătălia lui, ci a milioane de români. A celor interesați de viitorul copiilor lor, de modul în care modelăm o societate pentru anii care vin. Nu este problema noastră, ci a lor, a copiilor noștri.

Spunem că suntem preocupați de educația lor, dar atunci când se pune problema unei dezbateri privind viitorul lor, unii preferă să anunțe că nu participă. Și ei ce să învețe din asta? Că mai bine tac, stau acasă...

Ceea ce încercăm aici, în "Evenimentul Zilei", este încurajarea unor discuții, indiferent de punctul de vedere exprimat. Pentru că va veni un moment în care ideea unei schimbări se va vehicula din nou și atunci vom ști că am lăsat premisele unei dezbateri de substanță.

Poate că ne-am obișnuit prea mult cu directivele europene, cu politicienii care gândesc în locul nostru. Dar acum putem decide direct dacă suntem de acord sau nu cu o schimbare istorică. 

Modificarea Constituției în sensul definirii celei mai importante instituții din istoria omenirii nu reprezintă o barieră pentru alte schimbări, ci doar obligă la un examen la nivel național a unor alte modificări de substanță ale societății. Adică, dacă Codul Civil, care conține aceleași precizări, poate fi modificat într-o conjunctură parlamentară mult mai relaxată, de către 200-250 de oameni, pentru modificarea Constituției va fi tot timpul nevoie de votul a milioane de români. 

Aici cred că este adevărata miză a referendumului și aș vrea să-i rog pe cei care propovăduiesc neparticiparea la vot să se gândească dacă soarta familiei merită ca în viitor să ajungă la mâna unei minorități în care sigur nu au încredere: parlamentarii.