Drăcușorul îmi smulgea perna de sub cap

Aveam 17 ani și avusesem deja câteva experiențe înfricoșătoare în casa bătrânească a părinților.

 Într-o noapte din luna lui cuptor, cu puțin timp înainte de cântatul cocoșilor, m-am trezit din somn fără să înțeleg, în primele momente, de ce.

M-am uitat la ceasul mare care ticăia sprijinit pe prichiciul sobei de teracotă. Era patru fără 12 minute. Aaa, e devreme, mi-am zis și am întors fața în pernă, să mai lenevesc câteva ore în dulceața somnului. Când să adorm li niștită, cu fața la perete, am simțit cum îmi cade capul de pe pernă. M-am ridicat în cot. Perna era pe locul de alături al patului, spre margine. Întâi am zis că mi se pare. Am scuturat din cap, am luat perna, mi-am băgat umărul sub ea și am închis ochii. În scurt timp: hâț! Iar mi-a căzut capul și perna era din nou pe locul învecinat. Dar acolo nu se vedea nimeni! Și tot așa de trei ori la rând.

„Entitatea” s-a așezat lângă mine

Descoperă companiile și oamenii valoroși din sistemul sanitar din România în Capital Top 100 Performeri din Sănătate, ediția 2024! Acum la chioșcuri și pe edituradecarte.ro

Temperaturi atipice în următoarele patru săptămâni. O iarnă cum n-a mai fost de mult

Ultima oară nu am mai îndrăznit să-mi iau perna înapoi. Vă dați seama că am intrat la idei, mai ales că simțeam, în spatele meu, ca și când se așezase o persoană! Mi se învârteau gândurile în creier și fiecare rotație îmi aducea creste de gheață pe șira spinării. Mi-am făcut totuși curaj și am întins mâna stângă spre spate ca să verific dacă chiar este cineva, așa cum îmi spuneau simțurile. Nu era nimic. Am rămas înțepenită de frică, cu inima cât un purice și gura plină de rugăciuni tăcute. Scââââârț! s-a auzit răgușită balamaua ușii de la intrarea în cameră. Cum stăteam cu fața la perete, puteam vedea, cu coada ochiului, doar puțin din zona de acces în cameră. Am privit într-acolo. Era o entitate cam de un metru cincizeci, neagră din cap până-n picioare. Avea o coadă lungă și subțire ca un bici și două cornițe mici ce se sfârșeau în două globuri sângerii, cu materia în mișcare. Râdea drăcește. Atunci au cântat cocoșii. Și pocitania energetică s-a risipit ca un fum! Abia atunci am îndrăznit s-o zbughesc din pat către camera părinților, urlând din toți bojocii, ca o apucată. Preotul chemat de mama să sfințească locul a zis că a fost „un trimis” să-mi facă rău de păcătoase care lucrează cu magia neagră.