Sfântul Dumitru Stăniloae, pomenit pe 4 octombrie. Povestea teologului român care a cunoscut detenția, pierderea copiilor și recunoașterea internațională

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae este pomenit pe 4 octombrie, ziua în care a trecut la cele veșnice, în 1993. Canonizat de Biserica Ortodoxă Română în 2024, acesta este considerat unul dintre cei mai importanți teologi ortodocși ai secolului al XX-lea, cu o operă care a depășit granițele României și a fost tradusă în numeroase limbi. Viața sa a fost marcată de tragedii familiale, persecuții politice, ani de detenție și o contribuție majoră la teologia ortodoxă.

Dumitru Stăniloae, de la temnița comunistă la recunoașterea internațională. Viața sfântului pomenit pe 4 octombrie

Născut la 16 noiembrie 1903, în localitatea Vlădeni, județul Brașov, Dumitru Stăniloae a urmat cursurile Liceului confesional umanist „Andrei Șaguna”, iar în 1922 a obținut o bursă la Universitatea din Cernăuți. Aici și-a susținut, în 1928, teza de doctorat intitulată „Viața și opera patriarhului Dosoftei al Ierusalimului și legăturile lui cu Țările Românești”.

Formarea sa academică a continuat în marile centre universitare europene, la Berlin, Paris și Belgrad, unde a aprofundat teologia dogmatică și bizantinologia. La Berlin i-a avut profesori pe Hans Lietzmann și Reinhold Seeberg, iar studiile sale asupra operei Sfântului Grigorie Palama aveau să contribuie la recunoașterea sa în mediul teologic internațional.

Potrivit preotului Radu Preda, care a rememorat parcursul teologului, Stăniloae a fost, în tinerețe, „un tânăr ardelean frumos ca bărbat, înalt, suplu, ambițios intelectual în sensul bun al cuvântului”, care a intrat prin studiile sale în contact cu marile dezbateri teologice europene.

Biserica Ortodoxă. Sursa foto: Pixabay

Viața de familie și începuturile carierei preoțești

La 5 octombrie 1930, Dumitru Stăniloae s-a căsătorit cu Maria Mihu. Un an mai târziu, familia a avut gemeni, Dumitru și Maria. Băiatul a murit la doar câteva luni de la naștere, iar fiica Maria, alintată Mioara, a murit în 1945. În 1933 s-a născut cel de-al treilea copil al familiei, Lidia. Pierderea celor doi copii a reprezentat una dintre cele mai dureroase încercări din viața teologului, care a rămas alături de soția sa de-a lungul întregului său parcurs.

„Înaintea marilor formule despre persoană, iubire, comuniune, moarte și veșnicie stau o soție, copii, nașteri, moartea unui prunc, apoi moartea unei fiice”, a scris Radu Preda, subliniind dimensiunea profund umană a vieții lui Dumitru Stăniloae.

Acesta a fost hirotonit diacon la 8 octombrie 1931, iar în 1932 a devenit preot. În paralel, și-a continuat activitatea didactică, fiind profesor la Academia Teologică „Andreiană” din Sibiu, unde a predat Teologie fundamentală. În 1934 a preluat conducerea publicației „Telegraful Român”, iar ulterior a devenit rector al Academiei Teologice din Sibiu. În această perioadă a elaborat unele dintre lucrările sale fundamentale, printre care „Viața și învățătura Sfântului Grigorie Palama”, apărută în 1938, și „Iisus Hristos sau restaurarea omului”, din 1943.

Parcursul său din perioada interbelică a fost însă complex, fiind influențat și de ideologiile naționaliste ale vremii.

Radu Preda atrage atenția asupra unor texte din tinerețea teologului, care conțin formulări antisemite, antimasonice și antidemocratice, susținând că acestea nu trebuie ignorate sau cosmetizate în evaluarea operei sale. „A-l scoate pe Stăniloae din această atmosferă ar însemna să-l falsificăm tocmai pentru a-l putea canoniza mai comod”, a subliniat preotul.

Dumitru Stăniloae. Sursa foto: Basilica

Arestat de regimul comunist și închis la Aiud

În 1946, Dumitru Stăniloae a fost transferat la Facultatea de Teologie a Universității din București, unde a preluat catedra de Teologie ascetică și mistică, ocupată anterior de Nichifor Crainic.

Începând din 1950, a participat la întâlnirile grupului „Rugul Aprins”, unde a susținut mai multe conferințe, fără a face parte oficial din această mișcare spirituală.

Activitatea sa a fost întreruptă în 1958, când a fost arestat de autoritățile comuniste și închis la Aiud. Avea 54 de ani, iar perioada detenției a reprezentat una dintre cele mai grele etape ale vieții sale. În timp ce teologul se afla în închisoare, numele său a fost eliminat de pe coperta manualului de Teologie dogmatică și simbolică, la elaborarea căruia contribuise alături de alți profesori.

Dumitru Stăniloae a fost eliberat în 1963, după cinci ani de detenție. Ulterior, a lucrat ca funcționar la Biblioteca Sfântului Sinod și și-a reluat treptat activitatea teologică.

Radu Preda consideră că experiența comunismului a contribuit la o transformare profundă a gândirii sale, fără ca aceasta să însemne o ruptură totală de preocupările sale anterioare.

„Nu este vorba despre alt Stăniloae, ci despre același om, numai că, repet, lămurit”, a scris preotul, referindu-se la evoluția teologului și la schimbarea accentului pus pe persoană, comuniune și iubire.

Filocalia și contribuția la teologia ortodoxă

Una dintre cele mai importante contribuții ale lui Dumitru Stăniloae a fost traducerea și aprofundarea colecției „Filocalia”, o lucrare fundamentală pentru spiritualitatea ortodoxă. Primele patru volume au apărut între 1946 și 1948, însă proiectul a fost întrerupt de instaurarea regimului comunist și a fost reluat abia în 1976.

În deceniile următoare, teologul a elaborat unele dintre cele mai importante lucrări ale sale, între care „Teologia dogmatică ortodoxă”, „Spiritualitatea ortodoxă”, „Spiritualitate și comuniune în Liturghia ortodoxă” și „Chipul nemuritor al lui Dumnezeu”.

Opera sa a aprofundat teme precum iubirea, comuniunea, persoana umană, Sfânta Treime și îndumnezeirea, devenind o contribuție majoră la teologia ortodoxă contemporană.

Potrivit lui Radu Preda, experiențele personale și anii petrecuți sub regimul comunist au dat o nouă profunzime preocupărilor sale spirituale. Într-o societate dominată de frică și control, Filocalia a devenit mai mult decât un proiect academic.

„Curățirea minții, trezvia, răbdarea, lupta cu gândurile pot suna exotic pentru cine vede în Filocalie un raft de bibliotecă monahală, însă într-o dictatură construită pe frică, duplicitate, minciună repetată și controlul cuvântului toate acestea devin neașteptat de concrete”, a explicat preotul.

Recunoaștere internațională și dialog cu teologi occidentali

Începând cu anii 1970, opera lui Dumitru Stăniloae a început să fie cunoscută tot mai mult în afara României. Lucrările sale au fost traduse în limbi precum franceza, germana și engleza, fiind apreciate atât în lumea ortodoxă, cât și în mediile teologice protestante și catolice.

Teologul francez Olivier Clément a avut un rol important în promovarea operei sale în Franța, contribuind la integrarea gândirii lui Stăniloae în dezbaterile teologice occidentale.

În 1982, Facultatea de Teologie din Belgrad i-a acordat titlul de doctor honoris causa, iar dialogurile sale cu teologi occidentali au contribuit la consolidarea reputației sale internaționale.

Un moment important l-a reprezentat întâlnirea din 1978 cu teologul protestant german Jürgen Moltmann, în timpul unei dezbateri despre Filioque. Potrivit lui Radu Preda, dialogul a avut o influență asupra reflecției lui Moltmann privind Sfânta Treime.

Dogmatica ortodoxă a lui Stăniloae a fost tradusă în limba germană de Hermann Pitters, profesor evanghelic din Sibiu, cu sprijin din partea unor reprezentanți ai mediului catolic german. Ediția germană a fost considerată un eveniment european, semn al interesului pe care opera sa îl trezea dincolo de granițele confesionale.

În limba engleză, lucrările sale au ajuns la cititori prin intermediul instituțiilor teologice ortodoxe din Statele Unite, printre care Holy Cross și St. Tikhon’s.

Radu Preda, care l-a cunoscut personal după 1990, a rememorat și îndrumarea primită de la teolog, care l-a încurajat să învețe limba germană și să studieze în străinătate.

„Stăniloae putea să-l citească pe Heidegger discutabil, putea să-l metabolizeze pe Barth după propria lui logică, dar nu mi-a spus: avem totul aici, băiete, citește Părinții și lasă-i pe nemți în pace. Mi-a spus, în esență, exact contrariul: învață limba, citește-i, du-te acolo”, a povestit preotul.

Moștenirea Sfântului Dumitru Stăniloae

În 1991, Dumitru Stăniloae a devenit membru titular al Academiei Române, recunoaștere a contribuției sale excepționale la cultura și teologia românească.

A trecut la cele veșnice la 4 octombrie 1993, la vârsta de 89 de ani, lăsând în urmă o operă teologică de amploare și o influență care continuă să se manifeste în mediul academic și în spiritualitatea ortodoxă.

În vara anului 2024, Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat, recunoscându-i viața și mărturisirea creștină. Ziua de 4 octombrie a devenit astfel ziua sa de pomenire.

Pentru Radu Preda, sfințenia lui Dumitru Stăniloae nu presupune o biografie lipsită de greșeli sau contradicții, ci trebuie înțeleasă prin prisma evoluției sale spirituale și intelectuale de-a lungul unei vieți marcate de mari încercări.

„Nu faptul că a avut dreptate în toate. N-a avut. Nu faptul că a înțeles orice autor pe care l-a citat. Nici asta. Și nici faptul că ar fi traversat nepătat toate epocile prin care a trecut”, a scris acesta.

În opinia preotului, importanța teologului constă mai ales în transformarea sa și în capacitatea de a depăși ideile și convingerile care i-au marcat tinerețea.

„Splendoarea vine din distanța parcursă. De la tânărul prins și el în febra purificatoare a interbelicului la teologul pentru care persoana, comuniunea și iubirea devin vocabularul ultim”, a concluzionat Radu Preda.

Pentru generațiile care îi studiază opera, Dumitru Stăniloae rămâne una dintre personalitățile fundamentale ale Ortodoxiei românești, un teolog a cărui gândire a depășit granițele confesionale și culturale.