Artistul român Nikolaus-Otto Kruch este prezent la Accademia di Romania / Instituto Culturale Romeno di Roma – cu expoziția „Memoria bronzului”, începând de ieri până pe 20 octombrie

Nikolaus-Otto Kruch a ajuns de câteva zile la Roma. Ieri era într-o stare de efervescență. În noaptea de duminică, ajutat de doi tineri din România, tocmai finalizase aranjarea expoziției. „Sunt foarte emoționat. De altfel, de aceea există arta, ca să creeze emoție. Am fost ajutat de doi tineri senzaționali din Cluj – Andrei Ciutărescu, bursier aici, asistent univeristar la Universitatea de Arte din Cluj, și de Valetin Ionescu, masterand. Ei m-au ajutat să pun expoziția pe picioare”.

La Roma au fost frumos aranjate pentru a fi prezentate publicului peste 50 de lucrări - „două tone de sculptură a ajuns aici”, completează Nikolaus-Otto Kruch. „Aş vrea să adaug că nimic nu s-ar fi făcut fără sprijinul domnului profesor Mihai Bărbulescu, membru corespondent al Academiei Române, cel care conduce Academia di Romania,” ne-a mai spus artistul, apoi „a cerut voie” să meargă în sala în care este expoziția, pentru ultimele retuşuri.

Parabole

Nikolaus-Otto Kruch trăieşte în Germania. Este foarte bucuros că a ajuns să expună la Academia di Romania. Pentru că, într-un fel, e ca şi cum ar expune în țară. Și-ar dori să aducă bronzurile sale și în România, dar are răbdare cu lumea care „Este prea saturată de probleme ei, ca să se gândească să invite pe cineva din Germania”. Nu o spune cu amărăciune. E o constatare, doar. Iubeşte România, artiştii români şi limba română. Se bucură atunci când vorbește sau aude românește. Ne spune un fel de parabolă.

E vorba de o întâmplare de acum 30 de ani, când „peregrina” prin Italia. „L-am cunoscut pe unul dintre marii maeştri români - Eugen Drăguțescu, plecat prin 1940, în perioada aceea tulbure. A fost unul dintre marii desenatori, stabilit la Roma. Îmi spunea, la o expoziție în Padova- «Domnul Kruch, dumneata nu-ți dai seama ce înseamnă, după vârsta de 60 de ani, să simți în vis mirosul sarmalelor». Sigur că la vârsta aia nu puteam să înțeleg asta. Mirosul sarmalelor deseori ți-l asociezi cu familia, cu bunicii, cu casa, a spuzei din sobă.”

Da, îi e dor de țară. Și de limba română, cea frumoasă, curată. „Altfel sună şi limba română în momentul în care trăieşti în altă parte. Încep să fiu tot mai îndrăgostit de limba română. De exemplu, Ion Creangă începe să-mi placă din ce în ce mai mult. Înainte nu îmi plăcea din cauza regionalismelor”, adaugă artistul.

Şi ne mai mărturiseşte ceva: prietenul său din România, scriitorul şi criticul de artă Florin Toma, îi tot spune să scoată o carte cu textele sale. Pentru că scrie... diverse. „Scriu de dragul sunetului limbii române”, încheie Nikolaus-Otto Kruch.

„Memoria Bronzului”

„La memoria del Bronzzo - sculture, oggetti, pensieri” este titlul expoziției de la Roma, care este un fel de evoluție a sa şi a artei sale, după cum ne spunea artistul. O evoluție de peste 35 de ani și două tone de sculptură în bronz.