Luni, 9 iulie 2018, Istoria Românei moderne a consemnat un moment benefic, unul dintre acele momente care te îndeamna la optimism cînd vine vorba despre destinul acestei țări.

Iei în calcul momentele dezastruoase, produse nemijlocite ale politicii neghioabe angajate de Conducatori, și tragi concluzia ca sîntem blestemați sa punem înaintea interesului public interesul personal. Îți vin apoi în minte momentele în care o decizie inspirata ne a salvat de la un dezastru și atunci tragi concluzia ca se mai poate face ceva.

Momentul pe care simt nevoia sa-l consemnez e semnarea de catre Klaus Iohannis a decretului de revocare din funcție a Codruței Kovesi.

Slujirea, Nefertiti, Neprețuita, cea care a dat naștere în România membra a UE și a NATO, în România care l-a rasturnat pe Nicolae Ceaușescu, unui Cult al personalității cum nu se mai întîlnește azi nici macar în țările din Africa, în care președinții se aleg pe viață și continuă sa fie președinți și dupa ce mor, prin neveste, amante sau odrasle e deja Istorie. Cum de s-a ajuns ca o persoana fara alta deosebire de o gospodina de rînd decît funcția de șef al DNA, primita plocon în urma uneia dintre cele mai jegoase negustorii politicianiste din postdecembrism, sa fie subiectul unui Cult deșănțat al personalității ? E o întrebare căreia o ancheta rapidă și corecta prin seifurile DNA ne-ar putea da un raspuns.

Dacă mai aveam vreo îndoială asupra contrastului violent dintre Preamarirea contracost a Codruței Kovesi și Micimea persoanei sale particulare aceasta ne-a fost risipita luni, pe la prînz, cînd Suita în copac, vazîndu-se data jos cu forța, a regizat un moment de o rara penibilitate în România care nu duce lipsa prin definiție de momente penibile:

O declarație de presa pișăcioasă, cu procurorii DNA în spate pe post de bocitoare mute.

Locul unei plecari demne, de profesionist pentru care șefia a fost o paranteza la necesara exercitare a profesiei, o simpla sarcina sociala, de personalitate care știe ca nu s-a nascut direct în fotoliu de Ștab, l-a luat spectacolul de telenovela turceasca.

O imagine halucinantă, dar care explică de ce era o chestiune de interes național ca Suita în copac sa fie adusa pe pamînt:

1. Se credea deja Unică, de Neînlocuit, așa cum o lustruiau de dimineață pînă seara, contracost, născocitorilor alintărilor de tip Slujirea, Nefertiti.

2. Procurorii DNA n-au fost în slujba luptei împotriva corupției, ci în slujba Ei.

Tabloul sinistru, cu ditamai procurorii DNA, stînd în spatele Coborîtei din Copac, a avut, totuși, și un moment hazliu:

Cel în care Codruța Kovesi a anunțat ca va ramîne simplu procuror.

Ce dracu să ancheteze ea după ce timp de peste un deceniu s-a dat în stambă pe la cramele lui Sebastian Ghiță și a îndeplinit ordinele lui Florian Coldea?!

Spre deosebire de mai toți comentatorii care au intrat imediat pe televiziunile de știri, dupa anunțul privind revocarea Codruței Kovesi, eu n-am fost sigur ca președintele va da curs unei cerințe constituționale.

Întrebat, chiar duminica seara, daca daca acest lucru se va întîmpla, aș fi raspuns invocînd o vorba a unei ulema ca raspuns la cererea lui Timur Lenk de a-i profeți finele unei batalii:

„Allah și Mahomed, profetul său, îți călăuzesc pașii, Măria Ta. Ceea ce trebuie să se întîmple se întîmplă”.

Așadar, Klaus Iohannis putea la fel de bine sa nu semneze decretul de revocare. Cum a refuzat sa-l semneze timp de peste o luna, invocînd în chip disprețuitor pentru bunul-simț național, ca n-a terminat de citit Motivarea, putea la fel de bine sa nu-l semneze.

De ce s-a întîmplat ceea ce s-a întîmplat?

Răspunsul imediat, venit de la mai toți dătătorii cu părerea, a fost că președintele s-a temut de suspendare. La o simplă privire, așa se pare. În ultimele zile, mașinaria propagandistică a PSD a aruncat în spațiul public teza iminentei suspendări a președintelui în vederea referendumului de demitere. Prin vocea lui Liviu Dragnea, identificat de toata lumea ca adevaratul Jupîn al Puterii, premierul Viorica Dancila jucînd, la conacul din Piața Victoriei, rolul unei chelărese credincioase Boierului, se dăduse chiar ziua de luni drept decisivă pentru luarea unei decizii. Spre finele săptămînii s-a aflat însă că președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, și-a desemnat, prin Monitorul Oficial, un înlocuitor în fruntea instituției, pentru cele cîteva zile de concediu în străinătate. De îndată s-a făcut vorbire despre disensiuni grave în interiorul Coaliției. Și cum gestul lui Călin Popescu Tăriceanu a lăsat impresia unui ghiont dat lui Liviu Dragnea, potrivit unei tradiții de luni întregi a presei TeFeListe, șeful ALDE a devenit eroul îndragit al benzilor desenate care sînt textele pe Internet ale postacilor prezidențiali.

De ce a fost ridicat în slăvi Călin Popescu Tăriceanu? Numai pentru dizidența sa din interiorul Puterii? Nu numai.

A fost ridicat în slăvi de TeFeLiști și pentru că prin poziția sa făcea imposibilă suspendarea lui Klaus Iohannis.

E mai mult decît semnificativ pentru a pricepe de ce președintele a semnat luni, 9 iulie 2018, decretul de revocare și nu cu cîteva zile mai înainte sau mai tîrziu sau chiar deloc, starea de spirit a Diviziei Presa în chestiunea Suspendarii. Te-ai fi așteptat, la imaginea de Sfarma Piatra a lui Klaus Iohannis din Presa încăzărmată, ca suspendarea să fie dorită, ba chiar cerută. Nu de alta, dar daca eșecul Referendumului era atît de sigur, dacă suspendarea ar fi dus, cum proclamau noii ofițeri acoperiți ai Serviciilor, la un spor uriaș al lui Klaus Iohannis în sondaje și la certa victorie la prezidențialele din 2019, de ce atîta revoltă față de suspendare, de ce atîtea păreri că ar fi vorba de o nenorocire națională? Răspunsul îl dă poziția incomodă, dacă nu chiar stînjenitoare, în care s-ar fi aflat Serviciile în eventualitatea unei Suspendări. Acestea știu din cele doua suspendări anterioare, mai ales de la cea din 2012, că pentru a-l salva pe președinte, veritabilul lor Stăpîn, trebuie să purceada la multe acrobații, între care încălcarea Constituției se numără printre cele mai ușoare. De aici o întreagă campanie angajată pentru a prezenta Suspendarea drept o tragedie națională, drept un moment care trebuie evitat cu orice preț. Dacă luăm în calcul și sincera credință a TeFeLiștilor că Suspendarea ar putea duce la un Referendum riscant pentru președinte, vom avea imaginea unei stări de spirit mai mult decît interesante în rîndul electoratului pro Iohannis. Și anume că evitarea Suspendării justifică orice sacrificiu din partea președintelui. Inclusiv cel de a o revoca pe Codruța Kovesi.

Așadar, contrar vorbelor spuse de propaganda PSD dupa anunțul făcut de Administrația Prezidențială, Decretul de revocare nu e rezultatul amenițării cu suspendarea, ci tărăboiul cu Suspendarea e rezultatul unei diversiuni puse la cale pentru a-i face lui Klaus Iohannis decizia mai ușoară. E mai mult decît interesant ca Divizia Presa a dus în ultimele zile o campanie de justificare a revocarii. Dincolo de melancolia stîrnita de lepadarea de Codrua Kovesi, fenomen tipic tradiției noastre fanariote, ramîne pregatirea momentului de luni.

De ce a fost semnat decretul luni și nu marți?

Pentru ca luni era nevoie, în înțelegere cu PSD, de acoperirea printr-o diversiune mediatica, a unui moment infinit mai important pentru destinul național decît zeci de Codruța Kovesi:

Dezbaterea și votarea în parlament a legii perimetrelor offshore, lege capitala pentru interesele companiilor straine, dar și stăpînilor de la Washington și Bruxelles.

Putem presupune ca atît Liviu Dragnea, cît și Klaus Iohannis, n-au avut nici un interes ca momentul din Parlament sa intre în atenția națiunii.

S-a pus la cale atunci diversiunea cu Suspendarea, din care a facut parte și brusca plecare a lui Calin Popescu Tariceanu.

Evident, prin semnarea Decretului, Klaus Iohannis e scutit de amenințarea cu suspendarea. Grație acestei diversiuni, el a reușit să smulgă acceptul TeFeLiștilor.

Între Suspendare și sacrificarea Codruței Kovesi, TeFeLiștii au ales sacrificarea.

Cu sau fără știința lui Klaus Iohannis, PSD și ALDE i-au dat lui Klaus Iohannis o mînă de ajutor. Nu atît pentru a o putea sacrifica pe Codruța Kovesi, cît mai ales pentru a învălui momentul din Parlament într-o perdea de fum mediatică.