O asociaţie de locatari din sectorul 4, care s-a debranşat de la RADET şi şi-a pus centrală pe gaze, se judecă cu statul pentru subvenţii la căldură.

Locatarii unui bloc din sectorul 4 al Capitalei nu mai au linişte. Oameni care se cunosc de-o viaţă au ajuns să îşi dea bună ziua printre dinţi învrăjbiţi de factura la întreţinere. Deşi în urmă cu şase ani au dat toţi semnătură să se debranşeze de la RADET şi să meargă pe mâna vecinului inginer Victor Costache, care le-a propus varianta centralei de bloc, acum, când scumpirea gazelor a umflat şi factura, oamenii sunt nemulţumiţi unii de alţii şi cer statului subvenţii, aşa cum primesc abonaţii sistemului centralizat de termoficare. S-au constituit într-o organizaţie, s-au plâns autorităţilor şi, pentru că nu li s-a făcut dreptate, au dat în judecată guvernul. O decizie bună, cu efecte rele

Povestea începe la parterul blocului D2 din strada Izvorul Crişului, acolo unde, într-o cameră cu uşă metalică, a fost instalat „cuiul lui Pepelea“ - centrala termică de bloc pe gaz, care în 2002 s-a dovedit a fi o bună investiţie. Proprietarii celor 40 de apartamente de 3 şi 4 camere au plătit în jur de 14.000 de euro, adică aproximativ 400-500 de euro de căciulă. „Ne-am scos banii în doi ani“, spune Costache, comparând din memorie factura la întreţinere care a venit la jumătate faţă de cea din blocul vecin şi geamăn, D3. Acum, facturile arată taman invers: centrala de bloc umflă aproape dublu întreţinerea.

„Gazul s-a tot scumpit, iar cum statul subvenţionează mai mult de jumătate RADET-ul, căldura nu a încins şi buzunarele vecinilor“, explică inginerul. Din acest motiv începe lupta pentru dreptate, pe care Victor Costache o duce de mai bine de un an cu autorităţile. S-a adresat primăriei, Consiliului Concurenţei, Autorităţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărire Comunală, Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, Ministerului Finanţelor Publice, care l-au trimis la Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi chiar peste hotare, la reprezentanţii Uniunii Europene.   „Blocul nostru, se arată în memoriul înaintat autorităţilor, D2, care şi-a instalat de la 01.02.2002, fără nicio contribuţie din partea autorităţilor, o centrală termică proprie, evidenţiază anual un consum de 600 Gcal pentru încălzire şi preparare apă caldă de consum, la fel ca şi blocul vecin şi identic, D3, racordat la reţeaua RADET. (...) Blocul vecin primeşte subvenţie acordată ca ajutor de stat prin intermediul bugetului de stat şi al bugetului Primăriei Bucureşti. (…) Întrucât proprietarii din asociaţia noastră participă la formarea bugetului ca toţi ceilalţi locuitori care beneficiază de serviciile subvenţionate de termoficare, pretindem tratament egal şi nediscriminatoriu şi considerăm că suntem îndreptăţiţi să primim şi noi o compensaţie echivalentă“. Plătitori de subvenţie pentru alţii

Toate răspunsurile primite susţin acelaşi lucru: Ordonanţa Guvernului nr. 36/2006 spune că subvenţia constituită ca diferenţă între preţul de producţie al gigacaloriei şi preţul naţional de referinţă se acordă producătorului de energie termică. „În situaţia dumneavoastră nefiind constituit ca agent economic şi neavând preţ de producţie calculat şi aprobat de autorităţile locale şi autoritatea în domeniu nu puteţi calcula valoarea unei eventuale subvenţii ca diferenţa între preţul de producţie şi distribuţie şi preţul naţional de referinţă“, se arată în răspunsul primit din partea Ministerului Internelor.

Următorul pas a fost tribunalul, Asociaţia chemând în judecată Guvernul României, pe motiv că ordonanţa în cauză e neconstituţională. „Ne constituim în faţa organelor de judecată ca parte păgubită şi discriminată de autorităţ ile româneşti, care acordă ajutoare de stat unor operatori economici de pe piaţa serviciilor publice (S.C. Electrocentrale Bucureşti şi RADET) favorizând un grup de consumatori în dauna altora. În speţă consumatorii racordaţi la sistemele centralizate beneficiază în acest fel de o subvenţie de 103,67 lei pentru fiecare gigacalorie consumată, rezultând numai pentru Municipiul Bucureşti, o subvenţie de peste 544.000.000 de lei proveniţi din taxele, impozitele şi contribuţiile tuturor contribuabililor români persoane fizice sau juridice. (…) Ne întemeiem cererea noastră pe principiul tratamentului egal şi nediscriminatoriu ce trebuie aplicat tuturor categoriilor de consumatori“, se arată în petiţia depusă la Judecătoria Sectorului 5. Aceasta a trimis dosarul Curţii Constituţionale şi a suspendat judecarea până la primirea unui răspuns. EGALITATE ÎNTRE CALORIFERE

Subvenţia la producător întreţine ineficienţa centralizată

Locatarii nu speră să mai primească banii ceruţi, pe care oricum nu i-ar băga în buzunare, ci i-ar folosi la reabilitarea blocului. „Banii ar prinde bine la reabilitarea faţadei. În sectoarele 1 şi 2, reabilitarea asta se face cu fonduri de la primărie, noi am rămas ultimii, mai e sectorul 5 după noi“, spune dezamăgită administratorul Lucia Laza. „Nu ştiu de ce nu se potoleşte el (inginerul Costache - n.r.), că e bătrân, ce-i trebuie să se mai consume?“, se întreabă, cu tristeţe, doamna Laza.

Pentru inginer însă lupta nu se mai duce de mult pentru fondurile cuvenite. Don Quijote - aşa cum îi spune fiica - se luptă cu ineficienţa sistemului energiei termice din România. „Cât timp se menţine subvenţia la producă tor şi distribuitor pentru a-şi acoperi costurile, această subvenţie nu face altceva decât să mascheze ineficienţa şi risipa sistemelor de tip centralizat şi monopolist şi să alimenteze jaful din banii publici sub pretextul grijii pentru om“, spune Costache.   Dincolo de lupta pentru bani, prin procesul intentat statului, inginerul cere „sistarea ajutorului de stat acordat agenţilor economici din piaţa serviciilor publice şi acordarea acestor ajutoare consumatorilor în drept să le primească“. În felul acesta, spune inginerul, s-ar renunţa la monopolul deţinut de RADET, iar pe piaţă ar apărea concurenţa. „Gestionarea descentralizată a serviciului energiei termice duce nu numai la o gigacalorie mai ieftină pentru consumatori, dar mai ales la degrevarea bugetelor locale şi a bugetului central de povara financiară a susţinerii unor sisteme fără şanse de supravieţuire. Nu trebuie decât un minim de intuiţie tehnică pentru a înţelege că a produce energie termică în cazanele unor CET/uri ale Termoelectrica, ca apoi să o plimbi zeci de kilometri prin reţeaua RADET până ajunge la chiuveta sau caloriferul consumatorului, este o aberaţie ce greu mai poate fi susţinută.

Deci rezolvarea problemei energiei termice, de o simplitate dezarmantă, este producerea gigacaloriei cât mai aproape sau chiar la locul consumului“, concluzionează inginerul Costache.

Inginerul Victor Costache se luptă cu morile de vânt ale statului pentru drepturile vecinilor săi