Dincă, după omor: ”Am făcut-o, acum trebuie să fac să scap...”
- Simona Ionescu
- 22 ianuarie 2020, 08:52
Gheorghe Dincă a răpit-o pe Luiza Mihaela Melencu în dimineața zilei de 14 aprilie 2019. A ținut-o la el acasă, în ”camera groazei”, și a abuzat-o sexual timp de trei zile. Tot ce a făcut se bazează strict pe declarațiile lui.
Relatarea a ceea ce i-a făcut Luizei în cele trei zile în care a ținut-o legată cu lanțul și bandă adezivă în pat este consemnată în Rechizitoriu. Tot aici este descris modul în care a ucis-o în bătaie și apoi i-a incendiat cadavrul.
Vă reamintesc că nicio expertiză asupra fragmentelor osoase, care se presupune că ar apaține Luizei, făcută în țară sau la FBI, nu a putut stabili că rămășițele aparțin fetei răpite.
După ce inițial a negat că ar fi ucis vreo fată, Gheorghe Dincă a acceptat să dea declarații mai ample și a povestit cum le-a ars cadavrele victimelor în butoiul din curte. Aflăm din Rechizitoriu tot procesul arderii, despre care experții FBI au spus că e o modalitate neobișnuită de a scăpa de un cadavru.
Ce a pus Dincă în butoi și sub el
Caracal, 17 aprilie 2019, seara. Dincă o omoară în bătaie pe Luiza fiindcă nu s-a supus actului sexual. A spus anchetatorilor că i-a rupt sternul.
”După ce s-a asigurat că victima nu mai mișcă, inculpatul DINCĂ GHEORGHE a coborât din pat, s-a îmbrăcat și a ieșit din cameră, mergând afară în curte pentru a-și îngriji animalele. După aceea, inculpatul DINCĂ GHEORGHE a revenit în cameră și, asigurându-se că victima este decedată, a trecut la executarea acțiunilor prin care să scape de cadavrul fetei (conversație din data de 25.10.2019, începând cu orele orele 20:48:48 – ”DINCĂ Gheorghe: Nu, nu gândeam: PUȘCĂRIE, PUȘCĂRIE, PUȘCĂRIE... AM FĂCUT-O, ACUM TREBUIE SĂ FAC SĂ SCAP DĂ… SĂ MĂ APĂR. DECI ERA APĂRAREA…”)
Astfel, inculpatul a învelit cadavrul fetei cu o husă de pat tip cearceaf, iar apoi l-a introdus în saci din plastic, astfel încât întregul corp să fie acoperit, ieșind din cameră să caute sârmă cu care să înfășoare cadavrul astfel învelit.
În curte se afla și butoiul de fier din tablă zincată, pe care inculpatul îl modificase și îl folosea ca și incinerator. Butoiul de fier cu capacitate de 200 litri era așezat pe o placă groasă de metal cu dimensiunea de circa 3 metri pe 1,5 metri, înăuntrul căruia inculpatul așezase o pirostrie improvizată din fier beton, iar deasupra acesteia așezase un grilaj/grătar, de asemenea confecționat de inculpat, cu diametrul apropiat de dimensiunea butoiului. La baza acestui butoi, inculpatul decupase o bucată în formă dreptunghiulară, care reprezenta o fantă de acces în butoi, aflată sub nivelul pirostriei și grătarului/grilajului, cu rolul de a facilita aprinderea și de a asigura tirajul.
Inculpatul având obiceiul de a arde deșeuri în acest incinerator, pentru a separa elementele metalice (aluminiu/cupru) de celelalte materiale conținute de aceste deșeuri, metalul rezultat oferindu-l la vânzare în centrele de colectare de pe raza județelor Olt și Dolj.
Inculpatul DINCĂ GHEORGHE a luat pe brațe cadavrul victimei MELENCU MIHAELA LUIZA, învelit în saci de plastic, iar la ieșirea din cameră l-a ridicat pe umăr, l-a transportat până în apropierea butoiului și l-a introdus în poziție verticală, mai întâi cu picioarele, corpul ghemuindu-se sub acțiunea propriei greutății.
În continuare, inculpatul DINCĂ GHEORGHE a luat o cârpă înmuiată în motorină și a băgat-o prin fanta butoiului sub grilajul pe care așezase corpul, după care i-a dat foc.
Inculpatul a aruncat în butoi, peste cadavru, deșeuri de plastic, iar din casă a strâns și a aruncat tot ce a crezut că are legătură cu faptele comise și l-ar putea incrimina, mai puțin lănțișorul victimei, care a fost depistat ulterior, fără pandantiv, în portofelul său. (N.R. Aceasta este o probă că Luiza a fost în custodia lui Dincă, însă mama Luizei neagă că ar fi lănțișorul fetei. )
Pe parcursul procesului de ardere, ori de câte ori intensitatea focului scădea, inculpatul a aruncat tot felul de deșeuri de plastic, bucăți de polistiren și snopi de trestie, haine vechi, cu dublul scop de a menține și intensifica procesul de ardere, dar și pentru ascunderea mirosului.
După ce a ars tot cadavrul, inculpatul DINCĂ GHEORGHE a verificat starea resturilor aflate în butoi și a observat bucăți de oase și cenușă, acesta zdrobind bucățile rămase cu un lemn pentru a le fărâmița, după care a intrat în locuință să se culce și lăsând peste noapte butoiul în curte cu resturile în el”.
Continuă să fie un mister cum nimeni din vecinătate nu a văzut flăcări și nu a simțit miros în acea noapte. În aprilie se întunecă devreme, iar arderea a durat multe ore.