Andrei Haber a capitulat în lupta cu viaţa după 62 de ani, trei căsnicii eşuate şi înstrăinarea de unicul său fiu.
Ziarul „National Post”, din Toronto, Canada, a dezvăluit, la sfârşitul săptămânii trecute, cazul unui bărbat originar din România care a fost eutanasiat de personalul unei clinici specializate din Elveţia, în ciuda faptului că era sănătos şi suferea doar de depresie. Zilele lui Andrei Haber, 62 de ani, au fost curmate în martie 2008, la solicitare sa expresă, unitatea medicală care i-a dus la bun sfârşit „execuţia” - Dignitas - fiind cunoscută pentru uşurinţa cu care face acest serviciu. „Legislaţia elveţiană permite eutanasia, atâta vreme cât ea nu este făcută în mod interesat”, a declarat pentru „National Post” judecătorul Philippe Barboni, cel care a investigat sinuciderea lui Haber. Barboni a afirmat, pentru aceeaşi sursă, că, datorită specificului acestui caz (sănătatea clinică a eutanasiatului), speţa a fost înaintată şi consiliului medical, care mai cercetează şi astăzi respectarea codului etic profesional de către clinica privată Dignitas. Ultimul mesaj
Cel care a prezentat cazul lui Andrei Haber pentru „National Post” a fost Paul Tauberg, un prieten din Canada cu care cel dispărut purta o strânsă corespondenţă. De altfel, Tauberg a fost destinatarul ultimului e-mail trimis de Haber. Fusese scris în timp ce personalul de la Dignitas se pregătea să-i administreze doza fatală de pentobarbital de sodiu şi conţinea, alături de motivaţia gestului, ultimele gânduri pe care Haber voia să le transmită cunoscuţilor. O prietenie care a învins distanţele
De altfel, Tauberg este şi el evreu originar din România, cei doi împărtăşind o prietenie desfăşurată de-a lungul a patru decenii şi trei continente. Potrivit lui Tauberg, Haber făcuse studiile în România, absolvind Facultatea de Fizică din cadrul Universităţii Bucureşti, şi emigrase în Israel în 1975. De-acolo plecase în Elveţia unde a trăit până la moarte, lucrând ca inginer în automatizări pentru diverse companii. Cei doi prieteni, despărţiţi în anii 1980, când Paul Tauberg şi-a ales ca ţară a exilului Canada, se vedeau periodic, Haber vizitându-şi de multe ori amicul stabilit în nordul Americii. „La Revelionul 2008, pe care l-a petrecut împreună cu familia mea şi alţi prieteni de-ai noştri, a dispărut brusc dintre noi, căutând singurătate în curtea casei în care ne aflam”, povesteşte Tauberg unul dintre semnele depresiei prin care trecea prietenul său cu doar trei luni înainte de a cere să fie ucis. Acesta îl descrie pe Haber ca pe „o persoană voluntară, extrem de inteligentă, în compania căreia oamenii îşi doreau să se afle”. Cu toate acestea, rămânea un ins dificil, care acumulase trei divorţuri şi mult mai multe dezamăgiri de la semeni. Se pare că despărţirea de ultima sa soţie, ieşirea la pensie, precum şi înstrăinarea de unicul său fiu, născut dintr-o relaţie extraconjugală, au fost motivaţiile care l-au împins pe Haber „în braţele” celor de la Dignitas.
Ne puteți urmări și pe Google News
PREGĂTIRI. Pacienţii veniţi la Dignitas poartă discuţii cu fondatorul clinicii private, Ludwing Minelli (dreapta)
Recomandările noastre
