Să amintim pentru a nu mai uita! Demolarea Spitalului Brâncovenesc
Editura Evenimentul si Capital

Să amintim pentru a nu mai uita! Demolarea Spitalului Brâncovenesc

Autor: | | 0 Comentarii | 3581 Vizualizari

Spitalul Brâncovenesc fusese construit în anul 1837 din voința și din donația familiei Brâncoveanu. Era până în anul 1984 o prezență vie a începuturilor asistenței sociale din țara noastră, o prezență vie a unei activități medicale în care își desfășuraseră profesiunea cei mai devotați medici pe care școala românească de medicină i-a avut și care s-au afi rmat pe plan mondial.

Odată cu punerea în aplicare a planurilor faraonice de construire a centrului civic și a noului bulevard care conduce către acesta începând din Piața Unirii, construcția spitalului prin amplasamentul ei, prin modestia volumetrică și arhitecturală și mai ales prin destinația sa, nu era din capul locului pe placul celor doi „mari arhitecți” solicitând proiectanților numeroase studii, machete prin care clădirea Spitalului să fie mascată în spatele noilor construcții de locuințe.

Și după cum era suficientă o simplă rotire a brațului către orizont, pentru ca un întreg cartier să dispară, tot astfel încetul cu încetul, deși soarta îi fusese deja hărăzită din primul moment, a început din ordin amputarea mai întâi a unei aripi în primăvara lui 1984 culminând în final în decembrie cu demolarea totală a acestui așezământ spitalicesc.

Este necesar ca astăzi la aproape patru decenii să amintim aceste evenimente, să le prezentăm generațiilor actuale, să le analizăm cauzele, pentru a nu mai face posibilă repetarea lor.

Mai întâi, ceva istorie!

Acest lăcaș a fost ridicat de Safta Brâncoveanu la începutul secolului al XIX-lea în scopul îngrijirii și alinării suferințelor celor bolnavi și lăsat urmașilor, pentru a servi mai departe scopului pentru care a fost edificat. Printr-un „testament ctitoricesc” cerea, cu o previziune care pe noi cei de astăzi ne-a uimit, „nici efortul, nici stăpânirea, nici nimenea din neamul nostru să nu fie volnic să înstrăineze sau să strice vreo parte măcar dintr’însele – Așezămintele Brâncovenești –, fiind pentru pomenirea în veci a sufletelor noastre și a părinților, moșilor și strămoșilor noștri, iar la împotrivire și cel ce va înstrăina și cel ce va strica să fie îndepărtat de fața lui Hristos și socotit în veci de hrăpăritor celor sfinte”.

Construcția Așezămintelor Brâncovenești a fost realizată între anii 1835-1838, după planurile arhitectului Josef Hartl și inaugurată la 14 octombrie 1838 în prezența Domnitorului Alexandru Dimitrie Ghica. După mai bine de șase decenii, la începutul secolului al XX-lea, în anii 1904-1906, administrația Așezămintelor Brâncovenești, al cărui director era doctorul Constantin Istrati, a hotărât reconstrucția și mărirea spitalului. Cu îndrumarea și controlul lucrărilor respective a fost însărcinat profesorul inginer inspector general Elie Radu, pe atunci directorul Serviciului de Studii și Construcții din Ministerul Lucrărilor Publice.

Betonul-armat, „minunea” adusă la București de Elie Radu

Mare promotor al noului material ce apăruse – betonul armat – el hotărăște înlocuirea planșeelor de lucru cu planșee de beton armat, atât „în scopul realizării unei mai bine legături și solidarizări a zidurilor clădirii, ce deveneau astfel mai rezistente la acțiunea cutremurelor”, cât și datorită rezistenței lor deosebite la foc.

De altfel, pentru a dovedi valoarea noului material, Elie Radu construiește în septembrie 1903, cu prilejul Expoziției Asociației Române pentru înaintarea și răspândirea științei, o grindă de beton armat, cu deschidere de 8,00 m care „încărcată cu numeroși saci de nisip, a răspândit încredere în acel material în toată capitala și la toți cei ce au venit de mai departe, ca să vadă expoziția organizată”.

Menționez că din respect pentru înaintași și pentru realizările lor, în anul 1999 când am ocupat funcția de ministru al lucrărilor publice, am luat măsuri ca, grinda de beton armat construită în 1903 de profesorul inginer Elie Radu, să fie adusă din Splaiul Independenței unde se afla, la sediul Facultății de Construcții Civile din Bulevardul Lacul Tei.

Ea este plasată la intrare străjuind formarea viitorilor constructori.

Știam despre cele relatate mai sus, de la ilustrul inginer Emil Prager, de a cărui îndrumare și prietenie m-am bucurat în ultimii săi ani de viață.

Vestea cumplită care a străbătut întreg Bucureștiul

Într-o zi a lunii martie din anul 1984, o veste cumplită a străbătut Bucureștiul. Se ordonase demolarea Spitalului Brâncovenesc.

Amintesc că la 5 ani după „stricarea” Spitalului Brâncovenesc cel care a ordonat demolarea „a fost depărtat de fața lui Hristos” îndeplinindu-se prevederea „testamentului ctitoricesc” al Saftei Brâncoveanu.

Atunci am hotărât să extrag două grinzi de beton armat, dintr-unul din planșeele spitalului, pentru a le cerceta, și a le determina caracteristicile. Extragerea din structura clădirii a celor două grinzi a constituit o problemă tehnică și una organizatorică. Dar cea mai dificilă problemă a fost cea organizatorică, deoarece ridicarea unei grinzi cu placa aferentă cu o lungime de 8,0m și o greutate de cca 3,0 tone, de la o înălțime de 12,0m nu se putea face neobservată și trebuia acționat rapid.

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: EVZ Special

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate