La ședința DNC, Democrații au părut că se căznesc să demonstreze că nu au învățat nimic de pe urma înfrângerii din 2024.

Democrații s-au încurcat în propriile aberații

Comitetul Național Democrat (DNC) [organul executiv de conducere al Partidului Democrat (PD) - n.trad.] s-a întrunit în weekend pentru a-și alege o nouă conducere.

Președintele în funcție, Jaime Harrison, a încercat cu această ocazie să explice cum funcționează regulile care guvernează echilibrul genurilor în competiția pentru funcția de vicepreședinte.

„Regulile stipulează că atunci când avem un candidat sau funcționar de gen non-binar, individul non-binar nu e socotit nici ca masculin, nici ca feminin, iar ceilalți șase funcționari trebuie să fie echilibrați din perspectiva genurilor”, a anunțat Harrison [„genul non-binar” e o categorie sexuală imaginară, diferită de cele două sexe biologice - n.trad.].

Democrații dezbat sexul îngerilor. Sau al candidaților

Pe măsură ce explicația devenea tot mai complicată, și Harrison trudea tot mai greu la elucidarea problemei:

„Pentru a ne asigura că procedura noastră ia în calcul candidații masculini, feminini și non-binari, ne-am consultat cu copreședintele nostru [al Comitetului Regulilor și Regulamentelor - n.a.], cu copreședintele Grupului LGBT al nostru și cu alții pentru a ne asigura [sic!] că procedura e una care include și care satisface criteriile echilibrului genurilor din regulile noastre”, a precizat el.

„Pentru a realiza acest lucru, procedura noastră va fi un pic diferită de cea anunțată săptămâna aceasta, dar eu sper că veți constata că, în practică, e simplă și transparentă”.

Democrații, conduși de altcineva decât propriile structuri

Democrații, cel puțin în teorie, sunt o organizație având drept scop cucerirea puterii politice prin alegeri - deși acest lucru ar putea fi dificil de crezut, dacă ne luăm după probele furnizate de procedurile lui formale.

Ședințele DNC au inclus o „recunoaștere teritorială” [proclamarea faptului că evenimentul are loc pe pământ „furat” de la amerindieni - n.trad.], multiple întreruperi prin zbierete stridente prelungi ale unor protestatari nemulțumiți și, în general, afirmarea faptului că strategia electorală a PD a fost una bună, numai că - posibil - insuficient dedicată problemelor esențiale ale raselor și genurilor.

Vestea bună în legătură cu DNC - pentru cei care ar prefera ca țara să aibă o alternativă politică viabilă la cultul personalității autoritare care o conduce acum -, e aceea că acest organ formal nu are de fapt prea multă putere în PD. DNC nu stabilește care e mesajul PD, nici nu hotărăște care va fi următorul candidat la președinție.

Vestea proastă e aceea că organele formale au atât de puțină putere în PD și pentru că aceasta a fost cedată în mare măsură unui asortiment de grupuri de activiști progresiști. Aceste grupuri, care sunt finanțate de donatori de stânga, nu prea au priză la electorat, dar au izbutit în schimb să acumuleze o influență enormă în interiorul PD.

Monopolul asupra etichetelor

Și au realizat acest lucru prin monopolizarea etichetelor după care sunt cunoscute diverse cauze. De pildă: grupurile climatice sunt cele care hotărăsc ce anume înseamnă politici publice climatice bune, și tot ele sunt cele care îi judecă pe candidații democrați în funcție de fidelitatea cu care reproduc pozițiile promovate de respectivele grupuri.

Același principiu e valabil și în cazul avortului, dreptății rasiale ori alte chestiuni pe care democrații le consideră relevante.

Grupurile acestea sunt extrem de eficiente în ce privește diseminarea propriilor idei prin presă, folosindu-se în special (dar nu exclusiv) de jurnaliști cu orientare progresistă, care apelează deopotrivă la expertiza acestor grupuri și la abilitatea lor de a le oferi știri de interes (de exemplu prin denunțarea candidaților PD care nu se ridică la standardele de puritate ideologică pretinse de grupuri).

Cine sunt aceste „grupuri” care conduc antidemocratic politica

Din această perspectivă, alegerile primare din PD din 2020 au reprezentat apogeul influenței grupurilor. Un contingent gigantic de candidați a fost trecut prin filtrul unei serii de dezbateri și interviuri în care jurnaliștii i-au chestionat dacă-și asumă diversele poziții pretinse de grupuri.

Astfel s-a ajuns ca foarte mulți candidați să aprobe dezincriminarea traversării ilegale a frontierei, plătirea unor compensații pentru descendenții sclavilor și alte cauze despre care cu greu s-ar putea afirma că beneficiază de un consens la nivelul întregului PD, pentru a nu mai pomeni de întregul electorat american.

Tot așa a ajuns și Kamala Harris să propună gratuitatea operațiilor de schimbare de sex pentru pușcăriașii americani și imigranții încarcerați - fundamentul celei mai eficiente reclame electorale a lui Trump împotriva ei.

Democrații, dominați de grupurile activiste progresiste

Persistența influenței grupurilor poate fi dedusă dintr-un sondaj realizat de New York Times. Întrebați care le sunt prioritățile, respondenții au ales, în ordinea importanței, economia, asistența medicală, imigrația, fiscalitatea și criminalitatea.

Întrebați fiind ce priorități consideră ei că are PD, aceeași oameni au răspuns: avortul, politicile LGBT, schimbarea climei, situația democrației și asistența medicală.

Firește că percepția publică privind prioritățile partidului nu reprezintă neapărat cu acuratețe viziunea conducerii acestuia. Dar reprezintă o descriere de o acuratețe absolută a viziunii grupurilor activiste progresiste din PD.

Sondajul atestă cât de bine și-au făcut treaba aceste grupuri. Ele s-au apucat să popularizeze o serie de cauze de care sunt interesați donatorii lor și să convingă partidul să le acorde prioritate, ceea ce au și reușit.

Activitatea demnitarilor, sabotată de extrema stângă progresistă

Există membri PD aleși în demnități publice care poate că se luptă în primul rând pentru economie, sănătate și alte chestiuni, dar care nu dispun de întregul aparat de comunicare al acestor grupuri, cel care e răspunzător de substituirea priorităților susținute de public, conform sondajelor, cu prioritățile susținute de donatori.

De-a lungul anului anterior, dar mai cu seamă după înfrângerea lui Harris, o serie de comentatori de centru au început să atace influența acestor grupuri. Însă la ședințele DNC nu se vede că acel mod de gândire ar fi căzut în dizgrație.

Dacă PD a învățat de pe urma campaniei electorale că ar trebui să nu mai organizeze evenimente care pot fi ușor convertite în reclame negative virale de către republicani, în acest weekend nu au arătat că ar fi învățat ceva. Atunci când activiștii din public îi tot întrerupeau pe oratori, cei din urmă le răspundeau aprobator.

Democrații nu știu să-i pună la punct pe activiștii radicali

„În loc să-i admonesteze pentru întreruperi, cei de pe scenă mai degrabă îi aplaudau, chinuindu-se să-i asigure pe activiști că se află de fapt în aceeași tabără și grăbindu-se să le dea cuvântul, deși ei încălcaseră regulile ședinței pentru a-l obține”, a observat jurnalista Molly Ball de la Wall Street Journal.

Nici Harrison și nici succesorul lui, Ken Martin, n-au contestat decizia lui Joe Biden de a candida a doua oară, cum nu au contestat deloc nici mesajele ori propunerile care îl aduseseră la o rată a aprobării jalnică.

Când jurnalistul Jonathan Capehart de la MSNBC a întrebat un grup de candidați dacă ei cred că rasismul și misoginia au contribuit la înfrângerea lui Harris, absolut toți au fost de acord.

„E bine, ați trecut toți”, le-a spus el. (Și vă rog să remarcați că un astfel de diagnostic electoral nu ar putea duce la vreo altă măsură concretă în afară de aceea ca PD să nu mai propună pe viitor candidați femei și de culoare.)

Un vicepreședinte complet imatur

Cel mai trist și grăitor rezultat al ședinței trebuie să fi fost alegerea lui David Hogg drept vicepreședinte al DNC. Hogg e un activist de 24 de ani care a ajuns cunoscut pentru că era elev la liceul Marjory Stoneman Douglas din Parkland, Florida, când acolo a avut loc un incident letal cu armă de foc.

Ulterior el a asimilat întreaga gamă de revendicări progresiste - tăierea finanțării serviciului de imigrație, desființarea poliției, etc. -, fiind extrem de activ pe internet.

Și, în ciuda experienței oribile pe care a fost nevoit s-o îndure în liceu, nu prea pare să se fi maturizat între timp. După ce activistul de extrema dreaptă Mike Lindell - un comerciant de așternuturi - a ajuns celebru pentru negarea rezultatului electoral [din 2020 - n.trad.], am glumit și eu pe internet că poate și progresiștii au nevoie de magazinul lor de așternuturi. (Poanta fiind, desigur, că nu ai nevoie de un magazin de așternuturi pentru a-ți promova vederile politice.)

Democraților li se spune că au pierdut pentru că n-au fost destul de radical progresiști

Dar luna următoare Hogg a luat-o de bună și a înființat firma „Perna Bună”, pe care a abandonat-o după câteva luni.

Ce a înțeles Hogg din ultimele alegeri e că PD a pierdut fiindcă n-a putut mobiliza tineretul cu mesaje despre armele de foc, climă și alte lucruri apreciate de progresiști.

Sondajele indică, în realitate, că tinerii au avut aceleași priorități ca alegătorii mai vârstnici. Alegerea lui Hogg reflectă dorința deghizată în raționament a democraților de a obține mai multe voturi fără a ajunge la vreun compromis cu electoratul.

Unii democrați au urmărit evenimentul din weekend cu un fatalism hilar. La un moment dat o protestatară cu un tricou îndemnând la revoluție climatică a interferat strigând: „Sunt înspăimântată!”

Nu e singura.

(Articol de Jonathan Chait, The Atlantic; Traducere: Andrei Suba, RADOR RADIO ROMÂNIA)