Decizie CCR. În data de 1 iulie 2024 s-a publicat în Monitorul Oficial Decizia nr. 70/01.02.2024 pronunțată de Curtea Constituțională a României, prin care a fost respinsă ca nefondată o excepție de neconstituționalitate ridicată în legătură cu întreruperea cursului prescripției răspunderii penale.

Deși aparent decizia pronunțată de instanța de contencios constituțional nu aduce noutăți față de jurisprudența recentă a Curții, la o analiză atentă se remarcă totuși câteva elemente extrem de important. Care dovedesc faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție a interpretat corect caracterul instituției prescripției răspunderii penale, stabilind că deciziile anterioare ale Curții Constituționale (297/2018 și 358/2022) se aplică retroactiv ca Lege Penală mai favorabilă.

În acest sens, se remarcă din Decizia nr. 70/01.02.2024, în primul rând faptul că, potrivit Curții Constituționale

„Dintre principiile care guvernează răspunderea penală, are relevanţă din perspectiva prezentei analize principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei, prevăzut la art.23 alin.(12) din Constituţie şi art.1 din Codul penal, potrivit căruia faptele care constituie infracţiuni şi pedepsele aplicabile în cazul săvârşirii lor sunt prevăzute prin legea penală. Acelaşi principiu se regăseşte, indirect, şi la art.15 alin.(2) din Codul penal, conform căruia infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale. Principiul legalităţii răspunderii penale este completat cu principiul caracterului personal al acesteia, conform căruia răspunderea penală poate fi angajată numai cu privire la persoana care a săvârşit o infracţiune şi la participanţii la comiterea acesteia. În fine, un alt principiu aplicabil răspunderii penale este cel al prescriptibilităţii răspunderii penale.”

Decizie CCR în privința prescripției penale

Apoi, reține Curtea că

„Potrivit acestuia din urmă, dreptul statului de a trage la răspundere penală persoanele care săvârşesc infracţiuni se stinge, dacă acesta nu este exercitat într-un anumit interval de timp. Prescripţia răspunderii penale are la bază ideea că, pentru a-şi atinge scopul, acela al realizării ordinii de drept, răspunderea penală trebuie să intervină prompt, cât mai aproape de momentul săvârşirii infracţiunii, întrucât doar în acest fel poate fi realizată prevenţia generală şi cea specială şi poate fi creat, pe de o parte, sentimentul de securitate a valorilor sociale ocrotite, iar, pe de altă parte, încrederea în autoritatea legii.”

De ce sunt importante statuările Curții Constituționale sub acest aspect?

În primul rând pentru că instanța de contencios constituțională subliniază astfel faptul că odată ce a intervenit prescripția răspunderii penale intervine decăderea statului din dreptul de a mai trage la răspundere penală o persoană acuzată de săvâșirea unei infracțiuni.

În mod evident, stabilind că o persoană poate fi trasă la răspundere doar în ipoteza în care nu este incidentă prescripția răspunderii penale, concluzia care se desprinde este aceea că orice persoană condamnată pentru o fapta prescrisă se află în detenție nelegală.

În aceste condiții este obligația statului de a lua măsuri în vederea corectării unor astfel de situații subliniate deja prin Decizia nr. 358/2022 pronunțată de Curtea Constituțională. Pasivitatea legiuitorului în reglementarea unei căi de atac care să permită corectarea unor hotărâri judecătorești dictate sub imperiul emoției și setei de dreptate nu face decât să adâncească negura nelegalității comise de către instituții ale statului a căror menire era chiar aceea de a aplica legea.

Practic, toți actorii implicați într-o formă sau alta în Justiție cunosc faptul că mii de oameni au fost condamnați, iar unii încă sunt condamnați, cu ignorarea unor principii de bază ale procesului penal, însă legiuitorul - singura puterea a Statului care are competența de a legifera pentru a preveni și înlătura efectele negative ale unor hotărâri judecătorești - , este preocupat de alte aspecte decât protecția propriilor cetățeni.

Revenind la Decizia nr. 70/01.02.2024

Curtea Constituțională reține că

„Referitor la pretinsa încălcare, prin textul criticat, a prevederilor art.24 din Constituţie referitoare la dreptul la apărare şi ale art.6 paragraful 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ce reglementează dreptul la un proces echitabil, Curtea a constatat că acestea nu sunt aplicabile în prezenta cauză, întrucât garanţiile specifice drepturilor fundamentale anterior referite sunt asigurate prin norme de drept procesual penal, şi nu prin dispoziţii de drept penal substanţial (a se vedea mutatis mutandis Decizia nr.85 din 23 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.315 din 25 aprilie 2016, paragrafele 19-20).”

Importanța acestui aspect subliniat de Curtea Constituțională, în raport de multa discutatul „conflict” dintre cele statuate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene și Înalta Curte de Casație și Justiție – cu referire la prescripția răspunderii penale – este dată de faptul că instanța de contencios constituțional subliniază astfel că întreruperea cursului prescripției răspunderii penale este o normă de drept penal substanțial, iar nu una de procedură.

Efectele deciziei

Efectele acestei statuării se produc în cadrul proceselor penale în sensul arătat deja în repetate rânduri de instanța supremă a României, în sensul că, fiind o dispoziție de drept penal substanțial, ea este supusă principiului aplicării legii penale mai favorabile.

Pe cale de consecință, considerentele Deciziei nr. 70/01.02.2024 ale Curții Constituționale dovedesc încă o dată - dacă mai era nevoie - că Înalta Curte de Casație și Justiție a avut dreptate când a stabilit că prescripția răspunderii penale este supusă principiului aplicării retroactive a legii penale mai favorabile.

Mai așteptăm doar să se dezmeticească și legiuitorul „din somnul cel de moarte” spre a asigura protecția cetățenilor împotriva nelegalităților dictate de cei meniți să aplice legea.