Energie electrică. Sursă foto: Freepik
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
România a accelerat masiv dezvoltarea capacităților regenerabile, dar fără a corela această expansiune cu investiții în baterii (BESS), ceea ce a dus la dezechilibre majore în piața de energie, susține fostul deputat Radu Popa. Într-o postare pe Facebook acesta spune că dezbaterea publică dintre Sebastian Burduja și Bogdan Ivan ignoră întrebarea esențială privind deciziile luate în ultimii ani în domeniul energetic și faptul că investițiile în regenerabile nu au fost însoțite de mecanisme de stocare.
De ce se confruntă piața din România cu dezechilibre în energie
Radu Popa afirmă că problema centrală nu este disputa politică dintre miniștri, ci lipsa unei decizii strategice privind direcționarea investițiilor către stocare.
„Urmăresc disputa dintre S. Burduja și Bogdan Ivan și cred că întrebarea care lipsește e alta: de ce nu s-au mutat banii din CfD în BESS, nici în mandatul lui Popescu și nici în cel al lui Burduja? B. Ivan a venit prea târziu pentru orice fel de schimbări structurale, nu mai avea ce să repare”, a scris Radu Popa.
Fostul deputat explică faptul că expansiunea rapidă a energiei verzi a generat dezechilibre semnificative între producție și consum, în lipsa stocării.
„De ce? Păi din 2020 am asistat explozia fotovoltaicelor si a eolienelor și cu aceste baterii am fi putut ține sub oarecare control explozia prețului la energie! Explozia fotovoltaicului românesc, cu peste 2.000 MW capacitate solară adăugați doar în 2024, a creat exact problema : producătorii din RES se văd din ce în ce mai des în situația de a vinde energia electric extrem de ieftin în timpul zilei, cu prețuri zero sau negative, și de a o vinde scump la vârful de seară. Iar piața de echilibrare a devenit extrem de volatilă: prețuri negative la prânz, prețuri astronomice seara”, mai susține fostul deputat.
Radu Popa. Sursă foto: Facebook
Critici la adresa deciziilor din perioada 2020–2024
Radu Popa susține că dezechilibrele actuale puteau fi anticipate încă din etapa de proiectare a schemelor de finanțare și a programelor energetice, dacă ar fi existat o abordare strategică integrată.
„Când V. Popescu a construit arhitectura PNRR-C6 (2020–2021) și când Burduja a contractat masiv (2023–2024), severitatea duck curve-ului românesc era previzibilă mai era nevoie de o minte strategică pentru că ministrul nu face micromanagement. Ministrul pune întrebarea: „dacă instalez 10.000 MW regenerabile până în 2030, ce se întâmplă cu sistemul la ora 13:00, în iulie?" și construiește politica în jurul răspunsului. Nu, asta nu e o problemă de date lipsă. E o problemă de voință strategică și competență de anticipare.”
„Problema era cunoscută în Europa de ani de zile”
Fostul deputat susține că fenomenul dezechilibrelor din rețelele energetice nu era o surpriză, fiind deja documentat în alte state care au integrat masiv regenerabile.
În continuarea argumentației, el precizează:
„1) Ținta de 45% energie din regenerabile până în 2030 era înscrisă în PNIEC.
2) Traiectoria era matematică, nu speculativă: dacă instalezi mii de MW fotovoltaic fără stocare, obții duck curve. Nu e un fenomen imprevizibil, nu !
Germania demonstra duck curve sever din 2014–2015. California din 2013. Danemarca din 2012. Datele nu lipseau, ce lipsea era ”cineva” care să le citească și să tragă concluzii pentru România cu 5–7 ani înainte.”
Critici privind lipsa unei viziuni strategice în energie
Radu Popa afirmă că rolul unui ministru al energiei nu este doar administrativ, ci în primul rând strategic, iar această componentă ar fi lipsit în deciziile recente.
„Asta nu mai e o eroare de informație, e o eroare de funcție ministerială. Un ministru al energiei are o singură misiune strategică reală: să înțeleagă unde va fi sectorul său peste 10 ani și să construiască arhitectura care îl duce acolo fără crize evitabile.”
Fostul deputat critică modul în care au fost concepute programele de finanțare, susținând că acestea au favorizat producția fără a condiționa dezvoltarea capacităților de echilibrare.
„Popescu a construit PNRR-C6 ca o listă de proiecte, nu ca un sistem. El a finanțat producție fără să întrebe ce se întâmplă cu echilibrarea când producția depășește consumul la prânz.
Burduja a contractat 303 proiecte RES și a organizat CfD fără să impună stocare colocată ca pe o condiție de eligibilitate deși asta era la discreția lui, nu necesita renegocierea PNRR cu Comisia.”
Sectorul privat din energie a investit masiv în stocare
În concluzie, Radu Popa susține că sectorul privat a reacționat ulterior și a investit masiv în stocare, însă cu întârziere față de momentul în care statul ar fi trebuit să creeze cadrul necesar.
„România a construit 8.618 MW de proiecte BESS cu ATR la Transelectrica în 2025 - toate private, toate fără niciun ban public, toate venite după ce piața de echilibrare a demonstrat că spread-urile sunt profitabile. Piața privată a rezolvat singură, cu 3–4 ani întârziere față de momentul în care politica publică ar fi trebuit să creeze condițiile.
Aceasta înseamnă că în intervalul 2021–2024 România a plătit piața de echilibrare la prețuri de criză pentru a cumpăra flexibilitate pe care ar fi putut să o construiască strategic cu fonduri europene”, a conchis fostul deputat.
Recomandările noastre
