Favorizarea mamelor, când vine vorba de muncă şi bani, inclusiv în ceea ce privește vârsta de pensionare, este percepută ca naturală de unii, dar nedreaptă şi discriminatorie de alţii.

Despre un copil crescut doar de mamă se spune că a ajuns în această situaţie printr-o întâmplare nefericită, în timp ce unul ce trăieşte doar cu tatăl e perceput drept caz dramatic.

Adânc înrădăcinată în mintea umană, ideea că mama se descurcă mai bine cu un copil, ajutată de instincte, de răbdare şi îndemânare, aduce o serie de privilegii mamelor, lăsându-i în umbră pe taţi.

Ultimul dintre ele, la nivel de proiect deocamdată, presupune reducerea vârstei de pensionare cu un an pentru femeile ce cresc unul sau doi copii şi cu doi ani pentru cele cu mai mult de doi copii. Concesia nu se acordă însă şi bărbaţilor ce fac acelaşi lucru, ceea ce ridică întrebarea: este statutul de mamă superior celui de tată?         

Legătură mai puternică, responsabilităţi mai mari

În societatea tradiţională, rolurile celor doi părinţi erau bine definite: mama îngrijeşte copiii, în timp ce tatăl asigură hrana şi siguranţa familiei.

În societatea modernă, când mama lucrează cot la cot cu tatăl, rolurile nu mai sunt bătute în cuie şi se tinde spre echitate. Ambii părinţi aduc bani în casă, se implică în aceeaşi măsură în educaţia copiilor, iar responsabilităţile sunt împărţite în funcţie de programul de lucru al celor doi, nu conform rolurilor de gen.

Pe de altă parte, oricât de mult s-ar milita pentru egalitate, faptul că mama e cea care dă naştere face ca legătura dintre ea şi copil să fie percepută drept mai puternică, iar implicarea acesteia să fie mai pe măsură.

Psihologul Laura Melniciuc aminteşte de teoriile moderne ce accentuează rolul vieţii intrauterine în dezvoltarea copilului. „Există dovezi care subliniază existenţa unor amintiri şi emoţii transmise de mamă copilului în această perioadă, care întăresc această legătură”.       

„Am schimbat cam acelaşi număr de scutece cu soţia”

Claus M. are doi copii, de 5, respectiv 2 ani, şi este de părere că „meseria” lui de tată este la fel solicitantă ca aceea a soţiei.

„Cât au fost mici, eu şi soţia am schimbat cam acelaşi număr de scutece, le-am dat noaptea mâncare cu biberonul pe rând, ne stresăm în aceeaşi măsură când unul din ei face febră, ne enervăm la fel când scriu pe pereţi”, spune bărbatul.

În acelaşi timp, recunoaşte că are colegi de serviciu care nu s-au atins de copiii lor cât au fost sugari. „E o chestiune de mentalitate, de educaţie şi de dorinţa de implicare a bărbatului. Pentru că bărbatul se poate spăla frumos pe mâini, îi pune copilul în braţe soţiei, şi-i zice «descurcă-te! », că eşti femeie şi tu l-ai făcut. Mie, însă, mi-ar fi ruşine de copiii mei să fac aşa ceva şi să nu mă implic în îngrijirea lor”.

Drepturi mai multe pentru taţi

Proiectul legislativ care permite femeilor ce cresc copii să se pensioneze mai repede i-a alarmat pe taţii reuniţi în Alianţa Antidiscriminare a Tuturor Tăticilor - T.A.T.A.

„Părinţii trebuie stimulaţi să se implice în creşterea şi educarea propriilor copii, iar discriminarea tatălui în societatea românească trebuie să devină un fenomen combătut permanent de statul român.

Cei doi părinţi sunt la fel de importanţi pentru copilul lor, iar complementaritatea lor în viaţa de familie trebuie promovată permanent”, se arată într-un comunicat al alianţei.

De-a lungul timpului, Alianţa Antidiscriminare a Tuturor Tăticilor a militat pentru încredinţarea copilului către taţi în urma divorţului, atunci când acest lucru este în beneficiul minorului, a susţinut dreptul taţilor de a se interna în spital cu copiii lor şi a iniţiat proiectul de lege ce prevede ca prima duminică din luna mai să fie declarată oficial Ziua Tatălui în România.       

„Am colegi de serviciu care nu s-au atins de copiii lor cât au fost sugari. Mie, însă, mi-ar fi ruşine de copiii mei să fac aşa ceva şi să nu mă implic în îngrijirea lor.“, CLAUS, tată a doi copii, de 5 şi 2 ani