Cei care au comentat până acum fotografiile cu Alina Bica și Elena Udrea la Paris au trecut cu vederea un detaliu important care poate schimba întreaga interpretare a contextului în care s-a realizat filajul de la Paris.

Cei care au realizat fotografiile, în perioada 14-16 februarie 2014, aveau nevoie în plus și de probe care să certifice clar data și locul în care au realizat filajul.

La momentul publicării imaginilor pe blogul wordpress au fost prezentate și facturi pe numele Elenei Udrea și Alinei Bica. Documentele hoteliere demonstrau clar că cele două au fost acolo, la mijlocul lunii februarie.

Există însă o detaliu interesant care sugerează că, în februarie 2014, Alina Bica era persoana urmărită de cei care au realizat fotografiile. Factura prezentată pe numele șefei DIICOT a fost eliberată la patru zile după data filajului, în 20 februarie 2014.

Întrebarea care se naste din această observație este următoarea: de ce nu au fost interesați autorii filajului să își procure și factura Elenei Udrea imediat după realizarea fotografiilor, dacă era și ea ținta operațiunii?

Factura pe numele Elenei Udrea a fost obținută mult mai târziu, asa cum se vede și din fisierele jpg postate pe blog, în 29 septembrie 2014.

Datele diferite la care s-au solicitat și obținut facturile celor două personaje sugerează că în momentul filajului personajul urmărit era Alina Bica, ceea ce naște o întrebare și mai importantă: Cine și de ce o urmărea pe șefa DIICOT în Franța?

Până în septembrie fotografiile si documentele care o vizau pe Bica și în care apărea și Udrea au stat cuminți într-un dosar cu cine știe ce obiect?

În 29 septembrie 2014 cineva a decis să dea o utilizare electorală fotografiilor și documentelor pe numele Alinei Bica, după ce a reușit să facă rost și de factura pe numele Elenei Udrea?