Cum modifică depresia de lungă durată hipocampul. Detaliul anatomic identificat de cercetători

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Depresia este asociată de o perioadă lungă de timp cu un risc crescut de declin cognitiv și de dezvoltare a bolii Alzheimer. Cu toate acestea, mecanismele biologice exacte care conectează cele două afecțiuni nu au fost până acum pe deplin înțelese. O cercetare recentă aduce la lumină detalii importante despre modul în care depresia afectează direct structura creierului.

O cercetare recent publicată în revista de specialitate Translational Psychiatry oferă o nouă perspectivă asupra acestui fenomen. Experții au descoperit că persoanele afectate de depresie prezintă o reducere a volumului într-o zonă specifică a hipocampului, regiune cerebrală cu rol esențial în procesele de învățare și stocare a amintirilor.

Studiul s-a bazat pe analizarea imaginilor de rezonanță magnetică (RMN) și tomografie cu emisie de pozitroni (PET) proveniți de la peste 2.000 de adulți cu vârste cuprinse între 50 și 90 de ani, niciunul dintre aceștia neavând afectare cognitivă la momentul examinării. Din totalul participanților, aproximativ o treime sufereau de depresie, notează Science Alert.

Cum modifică depresia de lungă durată hipocampul. Detaliul anatomic identificat de cercetători

Cercetătorii s-au concentrat pe examinarea mai multor subregiuni ale hipocampului, structura cerebrală responsabilă pentru memorie, învățare și orientare spațială.

Depresie. Sursa foto: Pixabay

În urma analizelor, zona denumită CA23DG – compusă din subcâmpurile hipocampale CA2 și CA3, alături de girusul dentat – a înregistrat un volum semnificativ mai mic la persoanele diagnosticate cu depresie, în comparație cu cele care nu sufereau de această afecțiune. Această legătură directă s-a menținut chiar și după ce au fost ajustați alți factori de risc, precum vârsta, sexul, indicele de masă corporală sau nivelul de activitate fizică al participanților.

„Depresia a fost asociată de mult timp cu un risc crescut de apariție a bolii Alzheimer, dar încă nu înțelegem pe deplin legătura biologică dintre cele două”, a explicat Danielle Luu, cercetătoare în neuroștiințe la University of Southern California și autoarea principală a studiului.

Modificări cerebrale independente de factorii clasici ai bolii Alzheimer

Pentru a stabili dacă reducerea volumului hipocampal este conectată direct cu procesele biologice specifice bolii Alzheimer, echipa de cercetare a evaluat și prezența proteinelor beta-amiloid și tau, precum și existența variantei genetice APOE ε4, recunoscută pentru creșterea riscului de Alzheimer.

Rezultatele au arătat că asocierea dintre starea de depresie și diminuarea regiunii CA23DG s-a modificat nesemnificativ după luarea în calcul a acestor markeri. Această constatare sugerează că depresia și boala Alzheimer pot acționa asupra creierului și memoriei prin mecanisme biologice distincte. Astfel, modificările structurale observate la nivelul hipocampului în cazurile de depresie reprezintă un fenomen separat de evoluția bolii Alzheimer.

Depresia de lungă durată lasă amprente mai profunde în creier

O altă constatare a studiului indică o legătură strânsă între durata de timp în care o persoană a suferit de depresie și nivelul de reducere a volumului regiunii CA23DG. La persoanele care au avut episoade depresive pe o perioadă mai lungă, micșorarea acestei zone hipocampale a fost mai pronunțată, chiar și în situațiile în care simptomele curente erau ușoare și controlate.

În schimb, la pacienții cu simptome mai severe, dar diagnosticați recent, nu s-a observat aceeași reducere structurală. Aceste date indică faptul că durata bolii joacă un rol mai important în modificările hipocampului decât severitatea momentană a simptomelor.

Ce spun cercetătorii despre tratamentul cu antidepresive

O observație neașteptată a fost înregistrată în cazul persoanelor care luau tratament medicamentos. Participanții care utilizau antidepresive aveau un volum redus atât în regiunea CA23DG, cât și în regiunea CA1.

Specialiștii subliniază însă că această constatare nu indică faptul că tratamentul cauzează micșorarea creierului. Este foarte probabil ca pacienții cu forme mai severe sau de mai lungă durată să necesite tratament medicamentos, fiind astfel greu de separat efectele propriu-zise ale afecțiunii de cele ale medicației.

Fiind un studiu observațional, rezultatele arată o asociere și nu o legătură de tip cauză-efect. Autorii recomandă ferm ca persoanele aflate sub tratament să nu întrerupă sau să nu modifice medicația fără aviz medical, fiind necesare cercetări pe termen lung pentru a evalua precis aceste efecte.