Editura Evenimentul si Capital

Cum este CONDUSĂ Rusia de BINOMUL Vladimir Putin – Patriarhul Kirill

Autor: | | 0 Comentarii | 829 Vizualizari

Putin și Biserica se sprijină reciproc, dar au grijă să nu se apropie prea mult, pentru ca relația dintre ele să nu devină contraproductivă.

Un interviu cu doctorul francez în științe politice Florent Parmentier pentru Le Figaro.

Văzut din Occident, fenomenul religios în Rusia pare legat indisolubil de viața politică. Aceasta este realitatea, sau există o relativă autonomie a religiosului în raport cu statul?

Fenomenul religios în Rusia este indisolubil legat de identitatea națională a populației majoritare, creștinate în secolul X. Moscova s-a revendicat, de-a lungul istoriei sale, ca fiind „A treia Romă”, după Roma și Bizanț, ceea ce permitea justificarea puterii absolute – ceea ce nu a împiedicat imperiul rus să se extindă în teritoriile dominate de alte religii.

După 1917, ateismul radical, ștințific devine obligatoriu, religia ortodoxă fiind vizată în mod special, dar asta nu l-a împiedicat pe Stalin să pună o pauză în această politică anti-clericală după începutul Operațiunii Barbarossa în Germania nazistă în 1941.

Astăzi, deși nu este religie de stat, religia ortodoxă beneficiază de o serie de privilegii în raport cu celelalte culte, datorită relațiilor sale cu puterea politică. Însă atât Puterea cât și Biserica sunt conștiente că o apropiere prea mare le poate dăuna amândurora.

Rușii care se declară credincioși sunt astăzi de patru ori mai numeroși decât în URSS. Cum explicați această reîntoarcere masivă către religie?

Două fenomene permit explicarea acestei cifre foarte grăitoare: pe de o parte, necesitatea de a regăsi repere într-o societate care le-a pierdut pe ale sale; „sfârșitul Omului Roșu”, pentru a relua expresia Svetlanei Alexievici, făcea necesară apariția unui nou sens și țel. Religia a putut juca acest rol, oferind o explicație pentru dificultățile prezente.

Pe de altă parte, exista o practică religioasă subterană în vremea URSS care a putut ieși la lumină odată cu căderea Sovietelor.

Natura ortodoxiei, în care puterea eclezială este legată de puterea politică, poate explica această stare de lucruri.

În acest context, apelul liderilor politici, mai ales al lui Elțîn și Putin, de a reface legăturile cu o viață spirituală capătă un sens.

Întreaga societate rusă este vizată, uniform, de această revenire religioasă, sau există o sociologie particulară a credincioșilor ortodocși?

Se poate vorbi de o reîntoarcere generală a societății, cu un recul al ateismului, care este revendicat de circa 13% din populație, adică mai puțin decât cum câțiva ani.

Evident, reîntoarcerea la religios are loc mai ales în anumite medii și în anumite regiuni; de exemplu, este mai puțin puternic în marile metropole Moscova și Sankt Petersburg decât în regiunea Uralilor.

De altfel, trebuie ținut cont, în primii ani de după căderea comunismului, de forța rețelelor neo-protestante.

Ce influență și ce rol joacă Patriarhul Moscovei, Kirill, pe lângă Vladimir Putin, de care este foarte apropiat?

Pentru anumiți analiști, se poate merge până la a zice că acela cu care Vladimir Putin formează un binom nu este Dmitri Medvedev, ci Patriarhul Kirill. Acest lucru este valabil atât pe plan intern cât și pe plan extern.

Pe plan intern, patriarhul dă ecuației politice a regimului o bază conservatoare pe plan social. Deși nu are un ecou prea puternic în metropole, această poziționare permite atragerea unei importante susțineri în regiunile periferice și semi-periferice.

Totuși, chiar dacă se sprijină pe Biserică pentru a-și consolida puterea asupra unei mari părți a societății, Vladimir Putin nu va merge până acolo încât să pună în discuție dreptul la avort, spre marele necaz al clerului ortodox.

Pe plan extern, din anii 1990, Biserica Ortodoxă a devenit un emisar important al politicii „străinului apropiat”, care constă în refacerea influenței în fostele republici sovietice. Într-adevăr, dacă Biserica Ortodoxă rusă numără azi peste 150 de milioane de credincioși, trebuie amintit că 50 de milioane aproximativ se găsesc în afara Rusiei, mai ales în Belarus, Ucraina și Moldova.

În cadrul Euromaidanului (mișcare de protest din Ucraina care a permis răsturnarea președitelui Ianukovici în 2014), Biserica Ortodoxă nu a ezitat să proclame că apropierea europeană ar implica legalizarea căsătoriilor homosexuale – o idee care a semănat tulburare printre unii manifestanți. După cum se vede, religiosul și politicul pot merge bine împreună.

15% din populația rusă este musulmană. Putin a adoptat față de Islam o atitudine conciliantă și chiar a inaugurat în 2015 la Moscova cea mai mare moschee din Europa. Cum a fost posibilă coabitarea cu majoritatea ortodoxă?

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Internaţional

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI