Cum a inventat USR o legătură fictivă între Corina Încroșnatu și ideologul rus Aleksandr Dughin pentru a bloca ICR
- Dan Andronic
- 4 iunie 2026, 07:52
Corina Raluca Încroșnatu, noul președinte al ICR. sursa: Agerpres
Mașinăria de propagandă a USR a lansat pe fluxurile de știri un atac de o violență extremă, dar construit în totalitate pe un fals istoric și factual grosolan. Într-un comunicat de presă dublat de declarațiile senatorilor Ștefan Pălărie și Remus Negoi, USR a acuzat că noua conducere a Institutului Cultural Român (ICR) este predată „oamenilor lui Putin”.
Ținta acestei execuții publice este Corina Raluca Încroșnatu, propusă pentru funcția de președinte ICR. Aceasta a fost prezentată bombastic drept o apropiată a lui Adrian Năstase care „l-a avut ca oaspete pe Aleksandr Dughin, ideologul lui Putin, în 2013”, la Fundația Europeană „Nicolae Titulescu”.
O simplă verificare a arhivelor și a cronologiei istorice demonstrează că toate acuzațiile lansate de USR erau complet mincinoase, fiind vorba de o manipulare politică de manual menită să folosească sperietoarea rusească în bătălia pentru funcții.
Minciuna nr. 1: Corina Încroșnatu NU a fost vicepreședinta Fundației Titulescu
În comunicatul emis marți, 2 iunie 2026, senatorul Ștefan Pălărie afirmă cu certitudine că doamna Încrosnatu a deținut funcția de vicepreședinte al Fundației Europene „Nicolae Titulescu”, încercând să o plaseze într-o zonă de decizie politică și strategică.
Adevărul factual: Documentele oficiale de înregistrare și organizare ale Fundației Titulescu arată că Corina Încroșnatu nu a ocupat niciodată funcția de vicepreședinte al acestui ONG. În urmă cu mulți ani, ea a avut ca și voluntar, o implicare în zona secretariatului instituției.
Inventarea unei funcții de conducere din pix este o tehnică clasică de dezinformare pentru a da o greutate artificială unui atac politic.

Ștefan Pălărie/ Sursa foto Facebook
Minciuna nr. 2: Întâlnirea fictivă cu Aleksandr Dughin.
Piesa de rezistență a manipulării USR o reprezintă celebra vizită a filosofului extremist rus Aleksandr Dughin la București, în aprilie 2013. USR susține că viitorul vicepreședinte ICR „și-a luat înțelepciunea rusească prin discuții cu domnul Dughin” la fundația lui Adrian Năstase.
Această afirmație cade instantaneu la testul realității din cauza unui element de netăgăduit: Corina Raluca Încroșnatu nu a participat la nici o întâlnire cu Aleksandr Dughin.
Acest lucru putea fi verificat foarte simplu prin cercetarea blogului lui Adrian Năstase unde este consemnată întâlnirea cu Aleksandr Dughin. Este vorba de o discuție între cei doi, consemnată de singurul participant la întâlnire: Mihaela Drăghici, directorul executiv al Fundației Titulescu.
Deci nici vorbă de Corina Încroșnatu...

Dughin / Sursa foto. Twitter
Miza USR: Blocarea ICR
De ce recurge USR la acuzații atât de ușor de demontat prin verificarea calendarului istoric? Răspunsul ține de calculul politic meschin în contextul căderii Guvernului Bolojan.
După ce au provocat o criză guvernamentală, useriștii încearcau să blocheze funcționarea normală a instituțiilor statului. Institutul Cultural Român, un pilon de bază al diplomației publice românești, a fost lăsat luni de zile în blocaj administrativ, ajungând în situația absurdă de a nu-și putea plăti facturile curente din cauza jocurilor politice din comisiile Senatului.
Pentru a bloca numirea unei noi conduceri de către actuala majoritate parlamentară, USR speculează momentul de maximă sensibilitate publică și încearcă să lipească o etichetă de „om al Moscovei” unui profesionist care a avut doar o funcție de execuție secretariat în perioada în care un extremist rus vizita România pe o filieră total paralelă.
Dezinformarea folosită în scop politic
Articolele de tip fake-news rezistă doar până când sunt confruntate cu documentele și arhivele oficiale. În cazul numirii de la ICR, argumentele USR se dovedesc a fi pure speculații:
- Corina Încroșnatu nu a fost vicepreședinte al Fundației Titulescu.
- Nu a participat la nici o întâlnire cu Aleksandr Durghin
Folosirea propagandei rusești ca armă politică internă împotriva unor funcționari administrativi decredibilizează eforturile reale ale României de combatere a războiului hibrid și ține ostatică diplomația culturală a țării. Dar poate că tocmai asta se dorește...