Cum a încercat Rusia să se infiltreze în leadershipul românesc (1859-1914)

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Se știe că vecinătatea cu Rusia nu a fost cea mai comodă. Se mai știe că Rusia nu ne-a iertat când a avut ocazia să aibă de câștigat de la noi. Dar nu tot timpul a fost vorba de acțiuni militare. Rusia, în perioada 1859-1914, s-a folosit de spionaj, de relații matrimoniale.

Cuza și seducția de sirenă a Rusiei

Alexandru Ioan Cuza a câștigat tronul Moldovei și Țării Românești în 1859, dar se știe că Rusia a complotat contra unioniștilor. Ce-i drept, înfrântă în Războiul Crimeii și obligată la Pacea de la Paris din 1856, Rusia nu prea avea trecere la curțile Europei. Deci, orice ar fi încercat, un favorit al ei, mari șanse nu avea.

Și totuși, Rusia a beneficiat de bunăvoința lui Cuza. Dorind să transfere 30 000 puști în Serbia, Belgradul și Petersburgul au avut sprijinul lui Cuza în 1862, armele circulând între Galați și Turnu Severin pentru a ajunge la Kraguevac. În 1866, pe 3 aprilie, mișcarea separatistă de la Iași a fost o nouă încercare să se sondeze terenul de către Rusia. Nici acum, nu a existat succes, pentru că Rusia nu avea un pretendent care să aibă acceptul Europei pentru o rupere a Unirii Principatelor.

Rusia va încerca pe toată perioada în care Cuza a trăit-o în exil și în perioada în care au trăit fiii săi, să se folosească de imaginea lui Cuza în discreditarea Principelui Carol. Rusia ajunsese să trimită agenți care să răspândească afișe în care țăranii erau informați că, ei rușii îi sugeraseră reforma agrară lui Cuza. Agenții proveneau dintre agitatorii socialiști sau narodniciști. În plus, însuși ambasadorul rus Mihail Hitrovo a fost cel care a încurajat apariția „iconarilo”, grupuri care vindeau icoane, în care chipurile persoanelor sfinte erau ale Țarului și familiei acestuia. În plus, Zamfir Arbore, jurnalist renumit a reușit să descopere lista agenților ruși, stipendiați de Legația Rusiei la București, publicând si sumele pe care le încasau acești agenți. În cele din urmă, Hitrovo va fi trimis la un alt post diplomatic, la Tokyo, se pare.

România a urcat pe podiumul european al creșterii numărului de milionari

Cât de îngrijorătoare e pentru Europa epidemia de Ebola din Africa, potrivit oamenilor de știință

Chestiunea căsătoriei! Ce nu se reușește în cazul Carol I, se reușește cu Ferdinand I

Principele Carol I fusese sfătuit de Otto von Bismarck să menajeze Franța, dar, spre binele lui, să nu neglijeze relația cu Rusia. Rusia spera să încerce o apropiere de Principele Carol, întronat la 10/22 mai 1866. În 1868, o misiune diplomatică românească a fost trimisă la Petersburg Franța, deranjată de faptul că în România, se dorea adoptarea modelului militar german, mult mai apropiat de obișnuința principelui domnitor, l-a trimis chiar pe fiul lui Napoleon III la București, vizita evoluând bine.

Principele Carol ar fi trebuit să se căsătorească. S-a preconizat, o vreme ca fiica Țarului Alexandru al II-lea al Rusiei și a Țarinei Mariei Alexandrovna, Marea Ducesă Maria Alexandrovna a Rusiei, în vara anului 1868, să se mărite cu Principele Carol I al României.  Căsătoria nu s-a concretizat, marea ducesă măritându-se în acea vară cu Ducele Alfred de Edinburgh. El era al doilea fiu al Reginei Victoria. Din relația celor doi, se va naște în octombrie 1875, Mary de Edinburgh.

În 1892, Mary de Edinburgh se va căsători cu Principele Moștenitor al României, Ferdinand. Așadar, Rusia și-a infiltrat o prințesă pe jumătate rusoaică, nepoată de țar și verișoară a unui alt viitor țar, Nicolae al II-lea, în România.

Viitorul rege Carol al II-lea și tentația unei căsătorii în familia Romanov!

În iunie 1914, când România era aliată în secret cu Puterile Centrale, la Constanța, Țarul Nicolae II și familia sa vin să se vadă cu Familia Regală a României. S-a zvonit atunci că se preconiza o alianță matrimonială între tânărul principe Carol, născut în 1893 și marea ducesă Olga Nikolaevna, născută în 1895.

Nu s-a ajuns la un rezultat, iar soarta a fost diferită, Olga Nukolaevna va fi executată la 17 iulie 1918, alături de familia sa, la Ekaterinburg de către bolșevici. Carol va avea un parcurs sinuos, dar va supraviețui celor 2 războaie mondiale.