Familiile celor arestaţi sunt obligate să plătească „întreţinerea” deţinuţilor. O zi după gratii costă 5,90 lei moldoveneşti.

Comisariatul general de poliţie din Chişinău, unde se află închişi mulţi tineri reţinuţi de forţele de ordine în urma protestelor anticomuniste, le solicită familiilor să plătească o „taxă de în treţinere” pentru deţinuţi! O zi după gratii costă 5,90 lei moldoveneşti (1,5 lei). „Miliţienii” susţin că banii reprezintă contravaloarea meselor din meniul zilnic al regimului de detenţie.

EVZ a discutat ieri cu Ion Creţu, născut în decembrie ’89, pe vremea când tinerii din Europa de Est dărâmau comunismul. La 20 de ani de atunci, studentul povesteşte că „hrana” pe care părinţii trebuie să o achite către poliţie constă „într-un fel de ceai - apă chioară” şi „lături bune de dat la porci”. Şi multă bătaie.

JUSTIŢIE ORIGINALĂ

Câte răni, atâtea zile de arest

După cinci zile de detenţie, pentru studentul Ion Creţu a venit momentul sentinţei. Deţinuţii au fost împărţiţi în loturi şi duşi la tribunal. Acolo soarta li s-a hotărât fără ca vreunul dintre ei să poată deschide gura. „Ni se striga numele, iar judecătorul hotăra pentru fiecare câte zile de arest administrativ merităm. Cei cu urme de bătăi mai vizibile primeau mai multe zile, ca să iasă după ce le trec rănile. Eu am ieşit, fiindcă nu aveam multe vânătăi”, a povestit tânărul pentru EVZ. EVZ a discutat ieri cu Ion Creţu, născut în decembrie ’89, pe vremea când tinerii din Europa de Est dărâmau comunismul. La 20 de ani de atunci, studentul povesteşte că „hrana” pe care părinţii trebuie să o achite către poliţie constă „într-un fel de ceai - apă chioară” şi „lături bune de dat la porci”. Şi multă bătaie.

TAXĂ PE BĂTAIE!

Comisariatul general de poliţie din Chişinău, unde se află închişi mulţi dintre tinerii reţinuţi de forţele de ordine în urma protestelor anticomuniste, le solicită familiilor deţinuţilor să plătească o „taxă de întreţinere”! O zi după gratii costă 5,90 lei moldoveneşti.

„Miliţienii” susţin că banii reprezintă contravaloarea meselor din meniul zilnic din detenţie.

Din povestea zguduitoare pe care un tânăr care a stat închis în celulele Comisariatului a spus-o trimişilor speciali ai EVZ la Chişinău reiese însă că „hrana” pe care părinţii trebuie să o achite constă „într-un fel de ceai - apă chioară”, „o felie de pâine uscată” şi „lături bune de dat la porci”. Şi multă bătaie. Închisoare în rate „Am fost la comisariat, dar nu m-au lăsat să-mi văd copilul. Doar mi-au spus că trebuie să le plătesc 81 de lei până acum pentru mâncarea pe care zic ei că i-o dau”, a povestit pentru EVZ, sub protecţia anonimatului, mama unuia dintre tinerii aflaţi în arest. „Pot să plătesc oricât, e feciorul meu, dar eu nu ştiu dacă el chiar primeşte ceva. Aveau o hârtie semnată de băiat pe care mi-a zis poliţistul că ţin evidenţa meselor, dar poate îl silesc să o semneze şi el moare de foame. Or să-l mai ţină în arest, l-au condamnat la 15 zile. Dacă nu am toţi banii, mi-au zis să plătesc în rate”, spune, cu disperare în glas, femeia.

AMINTIRI DIN BECIURILE GROAZEI Creţu: „Mă băteau cu o sticlă de plastic plină cu apă” Temerile familiilor că banii cu care „despăgubesc” poliţia nu ajung sub formă de hrană la copiii lor încarceraţi sunt confirmate de realitatea cruntă pe care a trăit-o în ultimele zile un student care tocmai a ieşit din beciurile Comisariatului General. Ion Creţu s-a născut pe 6 decembrie 1989, în zilele în care tinerii din Europa de Est spulberau comunismul, iar din Cortina de Fier rămăseseră doar ruinele Zidului Berlinului.

După aproape 20 de ani, a ajuns să simtă pe pielea lui brutalitatea ultimei redute comuniste din Europa de Est. În buzunar are un steguleţ mic, românesc, şi după cinci zile de bătăi crunte spune zâmbind: „Sunt român şi anticomunist!”.

„M-au lovit în cap, în burtă şi la ficat”

Ion a fost arestat pe 9 aprilie, fiind „săltat” de poliţişti în civil. A fost aruncat într-o dubă şi acolo a făcut prima dată cunoştinţă cu eficienţa „miliţienilor”: „Şoferul cu o mână conducea şi cu cealaltă îmi căra pumni în cap”. Pe lângă şoferul „îndemânatic”, în dubă mai erau şi alţi poliţişti cu „şcoala bătăilor aplicate”: „M-au lovit în cap, în burtă şi la ficat”.

Odată ajuns la Comisariatul General de Poliţie, Ion a intrat sub o nouă ploaie de pumni şi de picioare. Va uita greu numele scris pe uşa anchetatorului: Roşca Dorel. În spatele acelei uşi a primit „o bătaie ştiinţifică”: „Pentru a nu lăsa urme, mă băteau cu o sticlă de plastic plină cu apă”. Apoi a fost aruncat în beciurile poliţiei, într-o celulă de patru metri pe patru, împreună cu 14 persoane. „Paturi nu erau, dormeam pe scândura goală, era un singur WC, care mirosea îngrozitor, iar singura sursă de apă era cea care curgea din vasul WC-ului”. Ion spune că în prima noapte nu au dormit. Uşa se deschidea la cinci-zece minute: „Atunci a fost cel mai straşnic. De fiecare dată când se deschidea uşa, trebuia să ne ridicăm în picioare. Pe cei care erau bătuţi şi nu se puteau ridica, îi sculam noi”.

Începând cu a doua zi, Ion şi ceilalţi au putut constata şi ce înseamnă „ospitalitatea” gardienilor: „Dimineaţa primeam ceai, care era mai mult o apă chioară şi pâine. La prânz ne aduceau lături, bune de dat la porci. Era o fiertură din hrişcă, orez şi cartofi, toate stricate”. Orice solicitare adresată „miliţienilor” era prilej de batjocură: „Am întrebat: «Dar un avocat nu ne daţi?». Ni s-a răspuns: «Şi altceva ce mai vrei?». Apoi am cerut o carte. Miliţianul ne-a arătat bastonul: «Vă dau eu carte!»”. Câte răni, atâtea zile de arest

În tot acest timp, părinţii lui Ion îl căutau în tot oraşul. Au ajuns şi la poarta comisariatului. „I-au spus lui tata că nu sunt aici. Atunci el le-a spus că o să mă dea la persoane dispărute. În cele din urmă, i-a spus că sunt aici”, relatează tânărul.

După cinci zile de detenţie a venit şi cea a judecăţii. Au fost împărţiţi în loturi şi duşi la tribunal. Acolo soarta li s-a hotărât repede. „Ni se striga nu mele, iar judecătorul hotăra pentru fiecare câte zile de arest administrativ merităm. Cei cu urme de bătăi mai vizibile primeau mai multe zile, ca să iasă vindecaţi. Eu am ieşit, fiindcă nu aveam multe vânătăi”.

ÎNCĂ UN DECES Anunţaţi de moartea fiului după nouă zile Ieri, a fost făcut public decesul unui alt tânăr moldovean, participant la protestele de la Chişinău. Potrivit ediţiei electronice a publicaţiei „Ziarul de gardă”, părinţii băiatului, originar din oraşul moldovean Soroca, au fost informaţi de poliţie că fiul lor a murit în urmă cu nouă zile. „Tatăl lui Eugen a parcurs un drum chinuitor până la Chişinău unde şi-a văzut fiul de 26 de ani, care este aproape imposibil de a fi recunoscut”, precizează sursa citată. „Este o tragedie foarte mare, prea mare”, a spus Andrei Ţapu, adăugând că nu i s-a explicat ce s-a întâmplat cu fiul lor.

FRAUDE Bunica decedată, aşteptată la vot

Ion Creţu este hotărât să reclame la CEDO cruzimile „tratamentului” care i-a fost aplicat de autorităţile moldovene. S-a adresat unui cabinet de avocatură şi între timp aşteaptă să vadă dacă vor urma şi alte proteste la care este hotărât să participe, cu atât mai mult cu cât este convins că el însuşi a fost obiectul fraudelor electorale: „Când am vrut să votez la Chişinău, mi s-a spus că pe listă figura că deja am votat. Observatorii de-acolo ne-au spus că pe listă e şi bunica mea, care a murit de câţiva ani. Îmi pare bine că au înviat-o”, face Ion haz de necaz.