Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Culianu, asasinatul uitat și nesoluționat de acum 34 de ani. Trecuse un an de la alegerile din mai 1990 și democrația se croia în România.
Culianu este un nume intrat în legendă. Filosoful ieșean Ioan Petru Culianu a fost celebru încă din timpul vieții. O viață care s-a curmat scurt, într-o toaletă a Universității din Chicago la 21 mai 1991.
Culianu - povestea unui filosof care a vrut să scape de dictatură
Ioan Petru Culianu a văzut lumina zilei la Iași, pe 5 ianuarie 1950. Tatăl, Sergiu Andrei Culianu era avocat de prestigiu iar mama, Elena Bogdan era profesor universitar doctor la UAIC în domeniul chimiei anorganice.
Străbunicul patern Neculai Culianu a fost Rector al Universității „Al.I.Cuza” din Iași. Bunicul matern, Petru Bogdan a fondat prima catedră din România de Chimie fizică, fiind și rector, prorector al UAIC. Paul Zarifopol, Garabet Ibrăileanu sau Mihail Sadoveanu făceau parte din tabloul rudelor familiei Culianu, familie de boieri moldoveni de viță cum se zice.
Între 1956 și 1967, Ioan Petru Culianu a studiat la Iași, la toate ciclurile școlare. Anul 1967 este crucial pentru destinul său. Decide să se înscrie la Facultatea de Litere a Universității din București. A absolvit, specializându-se pe Renaștere. Era pasionat de misticism, Cabală, având mereu o aură de mister în jurul existenței sale.
Culianu - un nume mare care n-a apucat să devină monumental
Ioan Petru Culianu, deși ura extremele, a avut o iubită, în Occident, pe Paola, membră a „Brigade Rosse”. Aceasta era o organizație italiană de extremă-stângă, sponsorizată de KGB. Prin 1977, Paola a fost anchetată pentru implicarea în trafic de arme. Dar cum a ajuns în Occident? Evident, printr-o conjuctură complexă. Deși anticomunist, dizident, a făcut parte din organizațiile PCR. Așa a putut în 1972, să plece la Perugia în Italia cu o bursă. A rămas acolo, cerând azil politic.
Ajuns într-un lagăr de refugiați la Latina, a suferit un „debriefing” dovedindu-se că nu era infiltrat al Securității. A început să fie atras de ideea monahismului. Pe fondul unei stări depresive, ar fi avut gânduri pentru o sinucidere. Din 1973, a primit rezidența italiană și a putut studia la Milano, la Universita del Sacro Cuore, istoria religiilor, având o a doua licență, cu accent pe gnosticism.
Discipolul lui Mircea Eliade
Culianu a reușit să predea în Olanda la Groningen, de la absolvire, în 1976, până în 1986, când a plecat în SUA. În 1984, a apărut lucrarea care l-a consacrat, „Eros și magie în Renaștere”. A devenit un discipol al marelui filosof și istoric al religiilor Mircea Eliade, la Chicago la Divinity School of Chicago. S-a îndepărtat de acesta, pe fondul dezvăluirilor apărute în spațiul public, potrivit cărora, Eliade, în tinerețe, cochetase cu Mișcarea Legionară. La Chicago, s-a logodit cu Hillary Wiesner.
A fost Culianu un clarvăzător?
A publicat o povestire, în 1986, „Intervenţia zorabilor în Jormania”. S-a scris că era ceva SF, dar citită cu atenție, în 1986, ea relata evenimente care se vor petrece în România din 1989 încolo, adică Revoluția și noua ordine a lucrurilor. Filosoful a fost un adept al monarhiei constituționale. A susținut că Revoluția din 1989 fusese influențată de Securitate, KGB. Criticase autoritățile postdecembriste de la București și lipsa de valori morale în cultura românească. A început să primească amenințări de la grupuri neo-legionare. Evident, s-a scris și de faptul că ar fi fost posibil ca să fie o pistă falsă și de fapt, cineva să fi lansat „perdeaua de fum” cu neo-legionarii pentru a ascunde adevărații inițiatori ai atentatului.
Asasinatul din 21 mai 1991
Ioan Petru Culianu a fost asasinat într-o toaletă a universității unde lucra, pe 21 mai 1991. Moartea sa violentă a alimentat teorii ale conspirației în care autorii lor au amestecat servicii secrete, asociații mistice, presupuse acte de răzbunare. Asasinul, neprins nici astăzi ar fi folosit un model italian de pistol Beretta, calibru mic. S-a scris, că temându-se de moarte, Culianu și-ar fi făcut o poliță de asigurare de viață.
Nu se știe dacă ar fi putut să devină un moștenitor al manuscriselor lui Eliade. S-a considerat că ar fi putut dezvolta anumite direcții din opera lui Eliade pe care mulți le-ar fi dorit a nu fi continuate. Încercările Securității de a se apropia de Eliade eșuaseră. S-a crezut că, în cinci ani de la moartea maestrului, discipolul care l-a renegat ar fi putut avea acces la manuscrise. Enigme sunt multe, mai ales că acest caz s-a clasat ca având autor necunoscut.
Scriitoarea Gabriela Adameșteanu care i-a luat un interviu pentru ”Revista 22” ar fi primit la redacție, după moartea sa, „semnalul” pentru ultima carte de la Culianu. Cartea ar fi urmat să apară în vara lui 1991. Este vorba de exemplarul care urma să intre la tipar în tirajul propriu-zis. Cartea urma a se numi„Out of this World” (Călătorii în lumea de dincolo era titlul manuscrisului românesc). Pe pagina de titlu, Culianu îi mulțumea pentru interviu și trecuse chiar data dedicației: 21 mai 1991. Evident, se pare că aceasta ar fi fost ultima urmă scrisă lăsată de profesorul român înainte de a fi ucis.
Recomandările noastre
